Era ”la modă” într-o vreme să întrebi un credincios cum îi merge și să auzi un răspuns de genul ”grea cruce am frate!”.Între timp s-a mai schimbat formularea şi oamenii nu mai folosesc cuvinte de genul ”am o cruce grea de dus” ci mai mult îți afişează o față amară de ți-e şi frică să întrebi cum îi merge că ştii că urmează ceva ce face ”Plângerile lui Ieremia” să pară sonet.
Adevărul e că dacă pe pământ ți-ai fixat ochii, ai să găseşti motive să te plângi cât ține viața asta. Dacă standardul tău de comparație în ce priveşte ”să-ți meargă bine” e standardul lumii, da ai drepatate, plânge-te că eşti într-adevăr un nenorocit. Dar dacă ai auzit glasul Celui Prea Înalt odată și te-a strigat ”ridică-ți ochii! nu te mai uita în altă parte! Uită-te doar la Mine!” atunci ce motive ai să te plângi când doar pe El Îl ai în față?
Dacă doar pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Domnul Isus, într-adevăr suntem cei mai nenorociți dintre oameni (1 Cor. 15:19) pentru că nu suntem mulțumiți nici cu Dumnezeu, dar nici n-am vrea să mergem cu totul în lume.
Este scris:
-să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârşirea credinței noastre, adică Isus, care pentru bucuria care-i era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2). Dacă mă uit la El, pentru bucuria care-mi stă înainte, nu am nici un motiv să mă plâng. Și de ce nu am voie să mă plâng?
Așa cum lauda mea măreşte slava lui Dumnezeu, exact aşa şi plângerile mele scad slava Lui în viața mea. Plângerile mele Îl micşorează pe Dumnezeu în ochii mei şi apoi am impresia că pot să mă simt dezamăgit de El.
Când Îl laud peDumnezeu tot cerul se miră că eu, făcut din pământ care doar prin credință privesc la cer, care fără să văd nimic cu ochii mei de carne pot să spun cu toată credința ”Dumnezeu e bun cu fiul Lui!” atunci lauda mea dă motive îngerilor lui Dumnezeu să Îl laude şi mai mult. Însă atunci când mă plâng că îmi merge rău, e ca şi cum m-aş uita la tot ce face Dumnezeu pentru mine (şi nimic nu e mărunt) ajung la concluzia că nu e mare lucru. Cei ce mă aud încep să-L vadă pe El prin nemulțumirea mea şi îi inspiră să fie nemulțumiți. Îl fac pe Dumnezeu să fie vorbit de rău sau văzut cu ochi răi.
De ce S-a mâniat Dumnezeu pe Israel când se plângeau că le merge rău? Pentru că ei erau în grija Lui şi tot ceea ce a făcut pentru ei a fost doar bine, dar ei s-au uitat la acest bine şi L-au ispitit disprețuind binele numindu-l rău. Ceva de genul ”ăsta e planul Tău măreț? Asta e tot ce poți?” Ca şi când ai face tot ce îți stă în putere ca să nu-i lipsească nimic fiului tău, dar nici nu vrei să-i dai prea mult ca să nu devină un răsfățat, dar când fiul se uită la ceea ce faci tu să spună ”părinții mei nu mi-au dat nimic niciodată!”
Nu spune nimeni că Dumnezeu nu te trece prin încercări, sau că nu suferi uneori, dar dacă suferi, taci. Nu te apuca să te plângi despre cât de rău îți merge pentru că doar Îl pui pe Dumnezeu într-o lumină proastă. Aşteaptă în tăcere ajutorul lui Dumnezeu. Dacă ți-ai învățat inima să aibă o atitudine nemulțumită, dezvaț-o! Uită-te la Domnul Isus, nu la ceea ce ai vrea să ai dar numai ție nu îți dă Dumnezeu. Când Domnul Isus era dus să fie jertfit în locul tău, da, a gemut de durere pentru că Îl dureau loviturile, dar n-a deschis gura deloc, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura deloc. ( Isaia 53:7). Domnul Isus a văzut scopul în suferință și a vrut ca Tatăl să fie Înălțat până şi prin suferința Lui.
Așa cum lauda mea măreşte slava lui Dumnezeu, exact aşa şi plângerile mele scad slava Lui în viața mea. Plângerile mele Îl micşorează pe Dumnezeu în ochii mei şi apoi am impresia că pot să mă simt dezamăgit de El.
Când Îl laud peDumnezeu tot cerul se miră că eu, făcut din pământ care doar prin credință privesc la cer, care fără să văd nimic cu ochii mei de carne pot să spun cu toată credința ”Dumnezeu e bun cu fiul Lui!” atunci lauda mea dă motive îngerilor lui Dumnezeu să Îl laude şi mai mult. Însă atunci când mă plâng că îmi merge rău, e ca şi cum m-aş uita la tot ce face Dumnezeu pentru mine (şi nimic nu e mărunt) ajung la concluzia că nu e mare lucru. Cei ce mă aud încep să-L vadă pe El prin nemulțumirea mea şi îi inspiră să fie nemulțumiți. Îl fac pe Dumnezeu să fie vorbit de rău sau văzut cu ochi răi.
De ce S-a mâniat Dumnezeu pe Israel când se plângeau că le merge rău? Pentru că ei erau în grija Lui şi tot ceea ce a făcut pentru ei a fost doar bine, dar ei s-au uitat la acest bine şi L-au ispitit disprețuind binele numindu-l rău. Ceva de genul ”ăsta e planul Tău măreț? Asta e tot ce poți?” Ca şi când ai face tot ce îți stă în putere ca să nu-i lipsească nimic fiului tău, dar nici nu vrei să-i dai prea mult ca să nu devină un răsfățat, dar când fiul se uită la ceea ce faci tu să spună ”părinții mei nu mi-au dat nimic niciodată!”
Nu spune nimeni că Dumnezeu nu te trece prin încercări, sau că nu suferi uneori, dar dacă suferi, taci. Nu te apuca să te plângi despre cât de rău îți merge pentru că doar Îl pui pe Dumnezeu într-o lumină proastă. Aşteaptă în tăcere ajutorul lui Dumnezeu. Dacă ți-ai învățat inima să aibă o atitudine nemulțumită, dezvaț-o! Uită-te la Domnul Isus, nu la ceea ce ai vrea să ai dar numai ție nu îți dă Dumnezeu. Când Domnul Isus era dus să fie jertfit în locul tău, da, a gemut de durere pentru că Îl dureau loviturile, dar n-a deschis gura deloc, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura deloc. ( Isaia 53:7). Domnul Isus a văzut scopul în suferință și a vrut ca Tatăl să fie Înălțat până şi prin suferința Lui.
Pavel spunea:
- ”Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18).Eu cred că un credincios care se plânge mereu de starea lui nu va vedea slava viitoare, nu pentru că Dumnezeu n-ar vrea să i-o dea, ci pentru că el ar găsi un neajuns până și în slava aceea şi nici chiar cerul nu-l va impresiona pentru că s-a chinuit să devină un veșnic nemulțumit cât încă trăia în trup.
Un înţelept spunea odată că dacă nu-L poți vedea pe Dumnezeu în orice loc, n-ai să-l poți vedea în nici un loc.
Antrenează-ți ochii să Îl vadă pe Dumnezeu în orice loc și în orice situație și învață să-ți înfrânezi limba. Dacă nu poți să-L lauzi, măcar nu te plânge!
Un înţelept spunea odată că dacă nu-L poți vedea pe Dumnezeu în orice loc, n-ai să-l poți vedea în nici un loc.
Antrenează-ți ochii să Îl vadă pe Dumnezeu în orice loc și în orice situație și învață să-ți înfrânezi limba. Dacă nu poți să-L lauzi, măcar nu te plânge!
