Ce-i prea mult strică

Cei mai mulţi dintre noi nu vor fi ispitiţi să săvârşească păcate evidente, cum ar fi jaful armat, crima sau violul. Satan este prea inteligent şi prea subtil pentru a veni cu astfel de lucruri. El ştie că noi vom recunoaşte răul flagrant din astfel de ispite şi vom refuza să ne conformăm lor, de aceea preferă să ne ademenească pentru ca noi să forţăm un lucru bun dincolo de limitele voii lui Dumnezeu, până devine păcat. El ne tratează ca pe acea broască proverbială din vasul cu apă: el măreşte în mod gradat fierbinţeala ispitei, sperând că noi nu vom observa faptul că ne apropiem de limitele voii lui Dumnezeu, şi nu vom sări astfel afară înainte ca acel lucru bun să devină păcat.

Pavel a scris: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine" (1 Corinteni 6:12). El nu a văzut decât lumini de semafor verzi pentru fiecare direcţie a vieţii creştine. Toate lucrurile sunt bune şi ne sunt îngăduite, pentru că suntem eliberaţi de păcat şi nu mai suntem sub osânda Legii. Cu toate acestea, Pavel a ştiut că dacă noi apăsam acceleratorul vieţilor noastre până la podea, în mod iresponsabil, spre oricare dintre aceste direcţii bune şi îngăduite, vom trece pe roşu, dincolo de voia lui Dumnezeu, ceea ce este păcat.

Următoarele afirmaţii revelează rezultatele păcătoase în mai multe domenii în care suntem ispitiţi să folosim lucrurile bune create de Dumnezeu pentru a trece dincolo de limitele voii lui Dumnezeu:

• odihna fizică devine lenevie

• liniştea devine lipsă de comunicare

• capacitatea de a scoate profit devine avariţie şi lăcomie

• bucuriile vieţii devin lipsă de cumpătare

• plăcerea fizică devine senzualitate

• interesul în averile altora devine pofte neîngăduite,

Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 corinteni6/12)