De multe ori mă întreb care ar trebui să fie rugăciunea mea, primele mele cuvinte pe care să le rostesc în zorii fiecărei zile. Cu siguranţă ar trebui să I se adreseze lui Dumnezeu sau, cel puţin, să fie cu referire la El.
Însă tot felul de gânduri se îmbulzesc în mintea noastră încă de la prima geană de lumină… şi-uite-aşa ajungem răvăşiţi de noianul de îngrijorări, gânduri negative şi temeri, chiar înainte de a începe ziua, de la primele ore ale dimineţii.
Şi nu ne mai mirăm că suntem epuizaţi peste zi, poate mânioşi sau frustraţi, depăşiţi de situaţii. Asta se întâmplă când primele gânduri nu ne leagă de Dumnezeu.
Dar gândul cu care vreau să încep ziua de astăzi este acesta:
Doamne, Te rog să-mi descoperi care sunt acele fapte bune pe care le-ai pregătit pentru mine înainte să fi fost. Şi dacă nu voi avea suficientă putere să fac aceste fapte bune, te rog să îmi dai Tu forţa de a alege binele.
Şi dacă mă aşteaptă momente dificile, în care Tu vei îngădui să sufăr, Te rog să-mi dai suficientă putere încât să mă ridic deasupra acelor probleme, să înţeleg ce anume poate schimba în viaţa mea acea suferinţă şi să mă las, în felul acesta, prelucrată. Vreau să cred că planul Tău este perfect şi în ce mă priveşte.
Aminteşte-mi, ca să nu uit niciodată că îmi doreşti binele şi că braţele Tale sunt întotdeauna împrejurul meu, deci sunt protejată, iubită… Cu alte cuvinte îţi pasă şi mă însoţeşti în fiecare moment al vieţii mele, plângi cu mine, râzi şi suferi împreună cu mine!
Te rog să-mi deschizi ochii ca să descopăr fiecare oportunitate, discernământul de a descoperi care sunt acele decizii pe care trebuie să le iau, lucrurile pe care trebuie să le fac astăzi.
Ajută-mă să Te pun mai presus de dorinţele şi planurile mele, mai presus de orice persoană şi de orice lucru! Ajută-mă să aleg să te port cu mine în gând! Ştiu că doar aşa ziua mea va fi altfel dacă voi rămâne cu Tine în gând, avându-te de partea mea! Dă-mi noi ocazii de a le povesti celor din preajma mea despre Tine, despre minunile pe care le faci în viaţa mea în fiecare zi, cu credincioşie.
Doamne, cum Te pot onora mai bine astăzi şi nu doar prin faptele mele, ci şi prin gândurile mele, prin atitudinile mele şi chiar prin ceea ce sunt?
Doamne, nu mai îndrăznesc să-Ţi cer altceva – astăzi – decât călăuzire… şi să rămâi cu mine în fiecare clipă!În Persoana lui Hristos, totul mă uimeşte. Spiritul Său mă înfioară, iar voinţa Sa mă pune în încurcătură. Între El şi orice altă persoană din istorie nu există nici un termen de comparaţie. El este într-adevăr o Fiinţă unică. Ideile şi sentimentele Lui, adevărul pe care El l-a vestit, modul Său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare umană şi nici prin simpla natură a lucrurilor…
Cu cât mă apropii mai mult de El şi cu cât Îl cercetez mai atent, cu atât mai mult imaginea Lui mă depăşeşte, ea rămâne măreaţă, de o splendoare copleşitoare. Religia Sa este o revelaţie a unei inteligenţe ce nu poate fi umană… Nimeni nu poate găsi undeva o imitaţie a exemplului vieţii Sale-
