Ne surprindem de multe ori cãt de , goi si pustiiţi suntem pe dinãuntru,apoi suntem nevoiţi sã
îmbãrbãtãm, sã aducem luminã si credinţã pentru un seamãn al nostru oropsit. În astfel
de momente ne întrebãm de unde sã aducem credinţa, lumina si încurajarea când nici în
noi însine nu mai suntem. Cu toate acestea, îl îmbãrbãtãm... si nu micã ne este mirarea cã
lumina, credinţa si încurajarea adusã lui, o dobândim si noi.