Acum e adevărat că umblăm pe ape neliniștite

Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei. -Apocalipsa 15:2

 M-am tot gândit la Petru care s-a ridicat din barcă atunci când L-a recunoscut pe  Domnul Isus şi a început să meargă, dar este scris că vântul sufla cu putere şi Petru s-a temut de valuri aşa că a început să se scufunde.
Domnul Isus l-a atenţionat:
- Petru puţin credinciosule!
 eu cred că  şi ceilalţi ucenici ce se aflau în barcă erau la fel de puţini credincioşi şi rămânerea lor în barcă nu le a adus un alt calificativ în inima Domnului,doar Petru şi-a testat credinţa  şi a căpătat o pecete a autenticităţii acestei credinţe de la Domnul lui .
Tot aşa atunci când cei care  vor sta împotriva fiarei şi o vor birui, vor sta pe o mare de sticlă cu alăute în mână.
 Ioan nu a ştiut cum să explice că ar exista o mare fără nici un val, fără nici o tulburare oricât de mică, aşa că a numit-o ”o mare de sticlă” pentru că nimic nu mai făcea marea să se mişte, nici un vânt, nici o atingere.
Nimic.
Biruitorii Domnului Isus nu vor sta doar pe mare ca  şi vreo realizare supranaturală, dar vor fi în stare să cânte cu alăutele lui Dumnezeu în mână în timp ce stau pe mare.
Acum e adevărat că umblăm pe ape neliniştite şi de multe ori când vedem vântul că bate cu putere la fel ca şi Petru, ne scufundăm şi doar harul Domnului Isus ne mai ridică, dar va veni o zi când dacă ne vom împotrivi celui rău, vom birui şi marea nu va mai fi din ape ci din foc şi va sta liniştită sub picioarele noastre aşa încât va părea de sticlă.
Ce mântuire ne-a dat Dumnezeu!
Ce putere!
Ce dragoste... !
El să ne ajute să rămânem tari în credință şi să fim gata să ne împotrivim răului până când marea învolburată se va transforma într-o mare de sticlă şi atunci nu ne vom mai teme de nimic niciodată ci doar vom da slavă lui  Dumnezeu!