din memoriile unor copii....

Zăcămintele sunt banii pe care ni i-a pus deoparte Dumnezeu, încă de la facerea lumii.

Chiar dacă în vis îl întrebăm pe îngerul nostru cum este în Rai, el nu ne spune, pentru că, dacă ne spune, atunci noi vrem repede să murim.
Nu ar fi deloc o idee bună să-i dăm în dar unui călugăr
un televizor, pentru că e ca si cum i-am face cadou o violenţă.
Învăţătura este cadoul care-l lasă Dumnezeu pe pământ, dar oamenii trebuie să-l caute si să-l găsească singuri.
Crucea si rugăciunea sunt un fel de arme, cu gloanţe de bunătate, la care diavolul nu are cum să se apere că nu are vestă antiglonţ pentru asa ceva.
Dacă se spune că: „Trupul este un bun servitor, dar un rău stăpân”, trebuie să înţeleg că de-abia atunci stie trupul să te-ajute cel mai bine când nu-i dai voie să-ţi ajungă sef.
Dumnezeu se înţelege mai usor cu copiii mici, că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari, în suflet, e o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai.
Când Îl lauzi excesiv pe Dumnezeu nu minţi, dar când îl lauzi excesiv pe un om precis minţi.Când Îl lauzi excesiv pe Dumnezeu nu minţi, dar când îl lauzi excesiv pe un om precis minţi.