Nu te teme .....

Teama sau frica este de două feluri: protectoare şi paralizantă. Nenorocirea este că inima omului coruptă prin neascultare nu se teme de ceea ce ar trebui să-i producă frică şi se înspăimântă de ceea ce nu ar trebui.

Turma Domnului Isus este una mică, fiindcă „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi“. Totuşi ea nu are motive de teamă, fiindcă bunul ei Păstor este şi Marele Păstor  când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.1 Pet. 5.4).

Regele David, omul păstorit de divinul Păstor, a făcut o afirmaţie care înfruntă veacurile: „nu mă tem de nici un rău“ (Ps. 23.4) şi a declarat după ce a fost scos din adâncul întunecos şi rece al disperării: „Domnul ...m-a izbăvit din toate temerile mele“ (34.4).

Da, toată noaptea mi-a fost frică şi m-am temut, dar la cuvântul Domnului îmi voi arunca toate fricile în marea furtunoasă a lumii (parafrază la Lc. 5.5).

De altfel, expresia care ne îndeamnă la reprimarea şi înfrângerea fricii apare în Biblie, sub o formă sau alta, de 366 de ori! (şi pentru anii bisecţi!). Porunca „Nu te teme“ are două sensuri: nu începe sau nu continua să te temi.

1. Nu te teme de dispreţul oamenilor (Iosif) (Mt. 1.20-22). Dispreţul ne produce părăsire, durere, suferinţă şi nebăgare în seamă (Is. 53.3), dar numai prin răbdare ajungi la răsplătire, doar suferinţa duce la slavă.

2. Nu te teme de responsabilitatea slujirii lui Dumnezeu (Maria) (Lc. 1.30), Pavel (F.A. 18.9-10). Misiunea încredinţată celor două persoane era una copleşitoare, dar sprijinul Domnului e chezăşia succesului!

3. Nu te teme de puterea potrivnicilor (fie ei oameni sau duhuri) (Mt. 10.24-28). Asemenea leviatanului care îi este un simbol aparte .
Biserica Domnului este făcută să nu se teamă de nimic ( Iov 41.33; Mt. 16.18).

Apogeul puterii Diavolului este să ucidă (Ioan 10.10), dar începutul puterii Domnului vieţii este învierea.

4. Nu te teme de suferinţa pentru Domnul şi Evanghelia Lui (Apoc. 2.10 etc.). Chemarea cerească (Evr. 3.1) nu-i numai o chemare la pocăinţă (Mt. 9.13), dar şi la suferinţă (1 Pet. 2.21; 2 Tim. 3.12).

5. Nu te teme de furtunile vieţii (Ioan 6.20), fiindcă primul şi ultimul cuvânt Îi aparţin Celui ce a creat valul şi vântul, făptura şi furtuna. Toată iscusinţa ta s-ar putea dovedi zadarnică (Ps. 107.27), dar cu Fiul lui Dumnezeu la cârma vieţii ajungi la limanul dorit (vers. 29-30).

6. Nu te teme de tainele viitorului (Evr. 13.5-6). Oricât de rele ar putea fi veştile ce se aud la orizont (Ps. 112.7), inima ta trebuie să rămână tare şi încrezătoare în Domnul, care ţi-a rezolvat trecutul, îţi conduce prezentul şi ţi-a promis un viitor fericit (Ier. 29.11; 15.11).

7. Nu te teme de ameninţarea morţii (Lc. 8.50; Evrei 2.14-15). Odată trecut de la moarte la viaţă (Ioan 5.24), pentru creştin moartea este un duşman învins (1 Cor. 15.26), a muri nu-i o pagubă ci un câştig (Fil. 1.21), iar clipa morţii fizice este momentul plecării acasă (2 Tim. 4.6).

Încheiere: Deci, „Nu te teme, turmă mică...“ De nimic! Amin.