Şi dincolo de iubire, o altă iubire. Şi aşa ne vom lecui noi de păcatul nostru şi ne va fi lehamite de el, descoperind iubirea Tatălui din ceruri, harul şi pacea Domnului Isus şi părtăşia Duhului Sfânt.
Din iubire în iubire să mergem mereu, cu frica sfinţilor, cu frică nu de pedeapsa Iadului, ci cu frică a nu-L supăra pe Mirele sufletului nostru, Isus Cristos, pe care Îl iubim!
Unde suntem noi?
Suntem cuprinşi de teama firescului, căutând împlinire în plăceri pământeşti?
Ne e teamă de Stăpânul nostru, de pedeapsa ce poate veni asupra noastră în urma neascultării de poruncile Lui?
Sau avem o teamă de fiu, descoperind permanent un Dumnezeu al iubirii şi îndrăgostindu-ne de al nostru Tată?
Iar dacă suntem răniţi prea mult de felul de percepţie sectar al lui Dumnezeu de către cei din jurul nostru, să nu uităm să le arătăm noi, cei care ne înscriem să descoperim şi să trăim iubirea, cum se iubeşte cu iubire din Dumnezeu!Şi poate că nu e vina dvs., uneori ducem mai departe tipare greşite de viaţă, din generaţie în generaţie.
Vreau să vă spun că am descoperit Iubirea!
Această Iubire m-a făcut să opresc strigătu-mi mut după dragoste şi să vă spun astăzi că vă iubesc!
Dragul meu soţ (draga mea soţie), am găsit Iubirea şi vreau să te iubesc cu iubirea aceasta cea nouă, din inima mea!
Dumnezeul meu, e prima dată în care îmi dau seama că sunt fiu.
Te iubesc, Iubitorule de oameni, şi vreau să încep această frumoasă aventură a descoperirii şi a trăirii iubirii din Tine!
Nu uitaţi, apropiindu-ne de Dumnezeu ca fii ai Lui, vom fi surprinşi mereu că dincolo de iubire e o altă iubire!
Inepuizabilă şi mereu proaspătă Iubire, slavă Ţie!
Sătul sunt de teama pentru cele ale firii!
Prea mult zăbovit-am în teama de pedeapsă!
Învaţă-mă a mă apropia de Tine cu teama de a nu tulbura cumva relaţia mea cu Tine!
Învaţă-mă a face din lucrurile pe care mi le-ai dăruit o slujbă a mulţumirii!
Învaţă-mă a mă teme frumos de Tine, la acest început al dedicării mele!
Şi condu-mi barca vieţii mele în Tine spre limanul dragostei, Tu fiindu-mi Tată, eu fiindu-ţi fiu, într-o dedicare cosmică care să nu aibă hotar sau sfârşit.
