Plecarea lui Ilie la cer ne dă un gust şi o simţire de felul în care copiii Domnului pleacă de pe pământ spre a fi veşnic în locul numit Rai.
La fel ca Ilie şi Elisei mergem împreună pe drumul vieţii vorbind cu semenii noţtri, lucrând pentru necesităţile vieţii şi în acelaşi timp purtând războaiele Domnului, dar într-o zi, dacă Răpirea Bisericii nu are loc înainte,ne vom despărţi de lumea aceasta, de trupul acesta şi vom pleca la Domnul.Dumnezeu va duce la bun sfârşit ce a început în noi,dar trebuie să fim siguri că lucrurile din viaţa
noastră sunt începute de El şi nu de noi sau de altcineva.
Ziua plecării în veşnicie este un secret cunoscut doar de Dumnezeu, care a hotărât durata pribegiei fiecăruia dintre noi pe acest pământ.
Anii vieţii trec, şi pe măsură ce ne apropiem de capăt parcă timpul trece tot mai repede, ca o roată a cărei spiţe nu le mai vezi când începe să se învârtă repede şi la sfârşitul alergării auzi pe mulţi spunând:-ştiu cum a trecut!;
Este necesar şi este posibil ca omul să fie pregătit pentru acea clipă, aşa cum Ilie a fost pregătit pentru a pleca la cer.
Un copil şi-a vizitat un prieten acasă şi a obervat că ori de câte ori îşi vizitează prietenul bunica acestuia citeşte Biblia.Într-o zi l-a întrebat:
-ce citeşte bunica ta?
Prietenul i-a răspuns cam în glumă:
-se prepară pentru examenele finale;
Răspunsul acesta are un sâmbure de adevăr, pentru că Biblia este manualul credinciosului, iar instrucţiunile ei îl pregătesc pe credincios pentru ziua când va sta în faţa examinării lui Dumnezeu. Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte (Apocalipsa 2:17).
Biblia sau Sfânta Scriptură te poate ţine departe de păcat, ca să ai un sfârşit al alergării încununat de succes sau păcatul te poate ţine departe de Biblie, care te va lipsi de instrucţiunile necesare spre a fi pregătit să poţi sta înaintea lui Dumnezeu fără frică.
Nu ajunge să citeşti Biblia, ci este necesar să o citeşti cu o minte care participă intens la ce citeşti, ca să te hrăneşti cu Cuvântul lui Dumnezeu, care nu ne lasă în întuneric nici cu privire la ce se întâmplă cu sufletul la sfârşitul vieţii pe pământ. Stai cu Dumnezeu, stai cu Biblia până ce eşti plin, până ce vezi lumina şi frumuseţea voii lui Dumnezeu.
Maria, mama Domnului Isus, care a fost cinstită de Domnul Isus şi pentru care şi noi avem cel mai adânc respect, deoarece s-a supus voii lui Dumnezeu, avea obiceiul să strângă cuvintele lui Dumnezeu în inima ei şi la fel trebuie să facem şi noi cu visteria inimii noastre.
Ilie a lăsat în urmă prieteni, un colegiu biblic la Betel şi unul la Ierihon.
El a scăzut cu câteva sute numărul proorocilor idolatri şi pe Carmel a dovedit poporului cine este Dumnezeul cel adevărat.
Ilie a fost gata pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Eşti tu gata?
Dacă ar trebui să treci azi Iordanul morţii cum Ilie a trecut Iordanul înainte de a pleca la spre cer?
Ilie şi Elisei mergeau vorbind atunci când a intervenit Dumnezeu, care a trimis un car de foc, ce l-a luat pe Ilie la cer.
Sunt multe feluri de a muri, dar pentru credincios cel mai de dorit este să treci la Domnul fiind încins cu toată armătura Duhului şi lucrând pentru Dumnezeu.Eu aş dori mult ca ziua plecării mele în veşnicie,să fie prin Răpire sau prin poarta morţii, să mă găsească înhămat şi trăgând din răsputeri la carul lui Dumnezeu, în lucrarea de mântuire a oamenilor.
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie (Apocalipsa 3:21).
Plecarea lui Ilie la cer simbolizează plecarea la Cer a unui credincios care lucrează până în ultima clipă pentru Dumnezeu. Plecarea lui Ilie a fost un lucru cunoscut de toţi fiii prorocilor şi era aşteptată, dar totuşi a fost o acţiune din partea cerului, declanşată pe neaşteptate,pe când cei doi vorbeau.Ilie, prorocul focului, a plecat la cer într-un car de foc cu călăreăi de foc pentru că, aşa cum spune Scriptura, Dumnezeu din flăcări de foc îşi face slujitori.
Moartea celui ce este împăcat cu Dumnezeu este triumfală, pentru că o dată trecut prin poarta morţii îi este anunţată sosirea în cer de Domnul Isus, care a promis că va face aceasta pentru toţi cei ce nu se vor ruşina de El aici pe pământ.
Sfârşitul alergării şi trecerea în veşnicie este numită de apostolul Pavel a fi un câştig, pentru că urmează o răsplătire veşnică din partea Aceluia care vrea să credem că El, este şi că El răsplăteşte. Pentru majoritatea copiilor cea mai fericită zi de şcoală este ultima zi, chiar înainte de vacanţă, la fel este şi pentru cel împăcat cu Dumnezeu, căruia atunci când ajunge la sfârşitul alergării pe pământ şi i se deschid ochii, care văd în lumea cealaltă, vede îngerii lui Dumnezeu prezenţi la graduarea din lumea examenelor şi ostenelilor într-o lume a bucuriei în Duhul Sfânt, unde se va odihni.O florărie a primit comandă să trimită două aranjamente de flori, dar a încurcat adresele unde trebuia să trimită florile. Aşa că un om, care şi-a deschis o nouă afacere, a primit aranjamentul de
flori pe care scria:- Nu este total nepotrivit să spui cuiva să găsească odihnă în afacerea ce o întreprinde,....dar mai ciudat a fost că o casă funerară a primit pentru clientul cel avea un aranjament de flori pe care era scris:
- o noua locaţie!;
Plecarea la cele veşnice nu este decât o mutare de domiciliu la o nouă locaţie, pentru că mort pe pământ înseamnă viu în altă lume. Moise care a murit şi Ilie care a fost ridicat la cer în carul de foc au reapărut pe muntele Tabor ca fiinţe strălucitoare,care vorbesc şi sunt la curent cu evenimentele ce au loc pe pământ, atunci când Domnul Isus S-a schimbat pentru câteva momente în strălucirea trupului de slavă .
Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.” (Luca 20:38).
Acela care prin ascultare de Dumnezeu şi-a ales ca locaţie veşnică cerul va fi prezentat înaintea Tatălui ca suflet mântuit, ca rod al suferinţelor Mielului lui Dumnezeu la Calvar şi va intra în moştenirea cea veşnică care i-a fost pregătită.
Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa 3:5).
Când cineva moare, cei ce rămân în urmă plâng pentru că despărţirea doare, dar găsim în Scriptură că şi Domnul Isus a plâns.
Credincioşii nu plâng ca disperaţii sau ca cei fără de nădejde, pentru că cei credincioşi nu se văd niciodată pentru ultima oară.
Ilie a lăsat ucenicului său Elisei mantaua, la fel şi cel credincios lasă în urmă faptele prin care s-a văzut că umblă cu Dumnezeu şi care au fost un exemplu pentru cei ce îşi încep alergarea pe calea cea dreaptă şi îngustă. .
Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii.(Isaia 9:3).
Trecând prin poarta morţii, poporul lui Dumnezeu din cer se înmulţeşte şi El dă celor ce-şi sfârşesc cu bine alergarea , pentrucă fiecare suflet mântuit face parte din seceriş şi din prada
Domnului Isus, pe care El a răscumpărat-o din mâna celui viclean. În momentul trecerii din viaţă fiecare suflet mântuit prin jertfa Domnului Isus devine asemenea unui bob de grâu care este pus în grânarul Stăpânului.
Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.(Apocalipsa2:23).
Fiecare suflet mântuit la rândul lui dă o socoteală de ce a făcut cu timpul cât i s-a dat din partea lui Dumnezeu pe pământ, şi cei ce s-au cheltuit pe ei înşişi cu dăruire şi sacrificiu pentru Împărăţia lui Dumnezeu se vor bucura de o răsplată împărătească.
Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:12).
Să lucrezi pe pământ pentru Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor este cea mai mare cinste pe care un muritor poate să o aibă.
Mântuirea este în dar, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni,dar pentru efortul depus în via Lui vom fi răsplătiţi.
Nimeni nu plăteşte mai bine şi mai generos ca Dumnezeu.
Înainte de a intra poporul Israel în Canaan au fost trimise 12 iscoade ca să aducă informaţii despre ţara promisă şi au adus cu ei ca dovezi grăitoare din roadele ţării.
Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: „Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.”(Deuteronom 1:25). Copiii Domnului primesc un gust de cer chiar înainte de a pleca la cer,pentru că Duhul Sfânt este Acela care ne face să simţim bucuria prezenţei lui Dumnezeu atunci când este peste noi şi în noi.
Când simţi bucuria Duhului Sfânt spui ca şi Israel: Domnul -Dumnezeul nostru;
Este o ţară a cărui locuitori trăiesc într-o deplină pace şi siguranţă, fiindcă până la sfârşit Dumnezeu,care poate şi ştie totul, va fi totul în toţi.
Tu ai vrea să ajungi acolo?
