Oamenii se tem foarte mult de moarte. Şi totuşi, nu de moarte ar trebui să se teamă ci de o viaţă fără Dumnezeu.Ferice de...morţii care mor in Domnul!
Ce folos să trăieşti mult când aşa de puţin te îndrepţi?
Viaţa lungă nu face întotdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori înmulţeşte numărul păcatelor şi fărădelegilor.
Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi seara;
iar seara să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit.
Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii!
Nu amâna amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur!
Este mai bine acum, până ai vreme.
Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii.
Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.
Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte?
Tu, om nesocotit, pe ce te întemeiezi?
Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi?
Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste!
Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia.
Ţine-ţi inima slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare.
Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul.
Dacă vrem să profităm la maximum de viaţă trebuie să facem faţă realităţii că se va sfârşi!
Nu o dorim, şi totuşi, ea moartea, este ultima certitudine.
Ea înseamnă întâlnirea cu Domnul, pentru copiii Săi.
