Taci înaintea Domnului

File multe şi noi s-au adăugat în cartea vieţii, aducând cu ele o nouă cunoştinţă sau, mai degrabă, o mai mare conştienţă a necunoştinţei mele, nu însă o mai cumpătată vorbire şi nici o măsură binecuvântată de sfântă tăcere.

Ne trebuie doi ani să învăţăm să vorbim şi întreaga viaţă să învăţăm să tăcem.

Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!Neemia 8.11
Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.Ps. 37-7
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.Plângerile lui Ieremia 3, 26
-e mai bine să taci şi să fii luat de prost decât să vorbeşti şi să confirmi că eşti!
-tăcerea e de aur atunci când nu găseşti răspunsul cel mai potrivit.

Cât de mult bine face un cuvânt potrivit spus pe un ton potrivit, la vreme potrivită!
Nu o pledoarie pentru abstinenţa la a vorbi vreau să susţin!
Ci doar o invitaţie la a ne reanaliza cuvintele şi tăcerile noastre.
 Prea des nu spunem nimic atunci când cel de lângă noi are nevoie de cuvântul nostru.
 Prea des vorbim ca să rănim mai mult, când ni se cere doar ascultare şi balsamul tăcerii noastre.
Prea mult discutăm despre urâţenia din ceilalţi şi prea puţin ne mărturisim urâţenia noastră.
Vorbim prea puţin despre victoriile altora şi prea mult despre ale noastre biruinţe.
Şi totuşi, „înţelepciunea va iubi tăcerea.
Pentru că în tăcere e cel mai mare har şi cea mai puţină ispită.
Cât Îl priveşte pe Dumnezeu, El continuă neîncetat să vorbească.
 A vorbit prin prooroci, apoi prin Însuşi Cuvântul cel nepervertit, etern şi nestricăcios, Isus Cristos.
I-a fost prea drag de noi ca să nu coboare Însuşi Cuvântul în ale noastre făpturi slabe, prin Duhul Sfânt. Astăzi, vorbeşte la fel. E prezent în om, în Biserică.
Vorbeşte prin Sfânta Scriptură, prin  Duhul Sfânt, prin rugi şi cântări.
Vorbeşte prin orice.
Chiar şi prin tăcere.

 Dacă ne sunt sufletele dornice de a asculta glasul Lui, mai mult decât prin „fratele soare” şi „sora lună", dacă L-am rugat insistent să nu mai tacă, să ne amintim acum că Dumnezeu vorbeşte şi prin tăcere.

Numai noi, erudiţii analfabeţi, fără încetare pălăvrăgim .

Ne va potoli mânia cu pacea lui Cristos, ne va ascunde rănile noastre în rănile lui Isus, ne va alunga lacrimile cu zâmbetul Celui Fericit.

Va fi lângă noi mereu, cu a Lui vorbire prin Cuvânt şi prin Tăcere, până la al nostru ultim cuvânt…

Doamne Isuse, Întruchiparea Cuvântului Celui Adevărat şi de Viaţă dătător, vorbeşte-ne iarăşi!

Prin Cuvânt sau Tăcere, vorbeşte-ne cum vrei şi cât vrei, numai nu ne lăsa fără dumnezeiasca-Ţi vorbire! Spune doar un Cuvânt şi se vor tămădui sufletele noastre!

 Şi ne iartă nouă greşitele cuvinte, precum şi noi iertăm greşelile de felul acesta ale greşiţilor noştri!

 Căci Ţie Ţi se cuvine toată cinstirea, prin a noastră vorbire şi, mai cu seamă, prin a noastră solemnă tăcere! Amin.