sâmbătă, 10 decembrie 2011

Sunt mulți oameni care merg la Domnul şi uneori simt că mă pierd printre atâția.

Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Şi iată că o femeie Canaaneancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”
Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Matei 15:21-29
Nu ştiu ce căuta Domnul Isus în Tir şi Sidon... acestea erau cetăți păgâne şi nu scrie că ar fi mers acolo cu vreun scop anume.
 Este scris că El a mers în ținuturile acestea, apoi este descrisă întâmplarea cu femeia canaaneancă, după care Domnul Isus a plecat de acolo.
 Ce căuta Domnul Isus în Tir şi în Sidon?
Era o femeie canaaneancă... nu era nici bogată, nu era nici săracă, nu era nici înaltă şi nici scundă, nu era nici frumoasă şi nici urâtă... nici nu conta pentru nimeni dacă avea vreun talent, nu conta pentru nimeni ce simțea sau ce gândea, nu conta nimic din ce o reprezenta pe ea ca om pentru că tot ce era ea se reducea la faptul că era canaaneancă.
 Femeia asta aude că vine un profet evreu prin ținuturile unde locuia ea şi ce face?
Merge la El să cerşească milă pentru fiica ei.
O canaaneancă să se milogească la un evreu?!
Dar canaaniții îi disprețuiesc pe evrei!
 Cum să meargă să ceară milă de la un evreu?
Dar femeia e disperată şi merge la Domnul Isus-
 Eu cred că i-au trecut multe lucruri prin minte pe drum înspre El şi cred că şi-a formulat un întreg discurs, dar când a ajuns înaintea Lui, cu toată zdrobirea ei tot ce a putut să spună a fost :
-”Doamne , Fiul lui David ai milă de mine!”
Tăcere.
 Se uită la El cum tace...
- ”oare e dispreț în privirea Lui?
Chiar nu poate să aibă măcar un strop de milă?
-de ce tace?
- pentru că sunt canaaneancă?
Un evreu nu s-ar mai milogi, un canaanit nu s-ar mai milogi ...dar eu... eu nu mai am nimic...”
-Doamne , Fiul lui David ai milă de mine!
Tăcere.
 Striga femeia cât o țineau puterile, atât de tare că ucenicii deja se simt ciudat.
 -Ne face de ruşine!
-fă-i ce-ți cere numai să nu mai strige după noi!”
Domnul Isus  le răspunde :
-”Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” ...
Ok, şi-atunci ce cauți în Tir Şi Sidon?
Astea sunt cetăți păgâne, nu este nici un evreu pe-aici, nici o oaie pierdută din casa lui Israel, decât dacă nu ai venit aici doar pentru canaaneancă...
Femeia vede că Domnul Isus vorbeşte cu ucenicii şi înțelege că strigătele ei nu mai erau destule, aşa că vine şi se închină înaintea Domnului Isus-
... Respinsă de Singurul care nu ar respinge pe nimeni niciodată, umilită fără speranță, fără să mai aibă nimic decât o încăpățânare cruntă, se aruncă la picioarele Lui şi mai strigă odată :
-Doamne ajută-mi!”
.....şi aude:
- „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”
... femeia nu-i răspunde:
- ”am ştiut eu să nu aştept nimic de la un evreu!”
    nu-i răspunde :
-”parcă îți era milă de cei în suferință!”
    nu-i răspunde
 -”eşti nedrept!”,
     Nu.
Spre surprinderea tuturor femeia răspunde:
- „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor."
   L-a uimit pe Domnul Isus...
   L-a bucurat enorm în suflet credinţa acestei femei.
   Să stea Domnul Isus  înaintea ta şi să-ți spună clar în față de nu ştiu câte ori:
  -”nu vreau să te ajut!”
 și tu să te ții de El până când tot ce mai are de zis când se uită la tine  să zică:
- ”mare este credința ta, facă-se după cum voieşti!”
Au mai venit dintre neamuri  la Domnul Isus, dar pentru nici unul nu s-a dus Isus Domnul să-i caute în ținuturile lor, decât pe femeia acesta.
Domnul Isus a vrut să-i asculte rugăciunea mai mult decât a vrut ea să fie ascultată şi poate că pe ea a costat-o mult să meargă până la Domnul Isus, dar  Domnul  a mers pe jos din Israel să o întâlnească.
Pentru minuni mărunte nu trebuie să ceri mult, dar pentru minuni pe care Domnul Dumnezeu  te caută să ți le dea, va trebui să te sfârşeşti înaintea Lui...să ți se pară nedrept, sau că a venit doar să te respingă ori să se lupte cu tine, dar va rămâne cu tine până când vei înțelege că a venit să vadă cât de mult vrei să-ți primeşti răspunsul.
Sunt mulți oameni care merg la Domnul  şi uneori simt că mă pierd printre atâția.
Absolut nimic din ce sunt eu nu mă califică înaintea Lui ca să m-asculte, dar ştiu cu toată inima mea că a venit pentru mine în ”ținuturile astea” aşa că nu contează de câte ori trebuie să mă respingă, ori să ajung să-i fac de ruşine pe cei care umblă cu El încât ei să strige pentru mine către El, nu contează de câte ori trebuie să strig fără răspuns, dacă trebuie am să învăț să trăiesc plecat la pământ şi nu mă mai ridic de acolo, pentru că ştiu;
Domnul Isus  a venit să-mi asculte rugăciunea.