vineri, 10 februarie 2012

Domnul ne cere uneori să așteptăm

 Cum reacționăm atunci când ni se pare că Dumnezeu tace iar noi ne rugăm din ce în ce mai mult și nu vedem nicio rezolvare la problema noastră?
Soluția este să stăruim în rugăciune și să nu ne pierdem credința, chiar dacă Domnul ne cere uneori să așteptăm fără a ști cât timp va dura așteptarea.
Natura umană este una nerăbdătoare, vrem totul dintr-o dată și atunci când vrem noi.
 Îmi amintesc de o povestioară foarte cunoscută ce s-a întâmplat în urmă cu mai mulți ani într-o biserică:
-un tânăr a venit la un pastor și i-a spus că ar vrea să se roage pentru el
 – dorea ca Dumnezeu să îi dea răbdare.
Pastorul a început să se roage în felul următor:
-Doamne, dă-i Te rog acestui tânăr multe încercări și suferințe, ca mai apoi să dezvolți răbdarea în el.
Tânărul a rămas foarte mirat și pastorul i-a explicat că Dumnezeu are modalitățile Lui de a lucra inimile și caracterul nostru.
Nu întotdeauna putem să înțelegem și să acceptăm voia Lui, dar datoria noastră de copii ai lui Dumnezeu este să ne supunem.
Tu ce alegi?
Să te încrezi în Olarul care te-a zămislit, să aştepți în tăcere și veghere împlinirea voii Lui sau să fii în continuare un răzvrătit căruia nu îi convine nimic;
alegi sa fii unul care crede că are soluții la toate problemele, care Îi cere socoteală în permanență lui Dumnezeu pentru aparenta Sa neimplicare în încercările și piedicile vieții?
Doamne, învață-ne, Te rugăm, să așteptăm cu credință, bucurie și iubire răspunsul Tău care este întotdeauna cel mai bun.
 Ajută-ne să îl și acceptăm fără cârtire.
 Amin