Trăim vremuri în care primim mai multe vești rele decât vești bune. Parcă veștile rele se țin lanț și sunt ca niște „șocuri electrice” pentru viața noastră. Mai mult, dușmanul nostru nevăzut, (Satan) face ca aceste vești să fie percepute de noi la nivelul minții de 100 de ori mai mari decât sunt în realitate. Planul lui este ca noi să reacționăm tot timpul la aceste vești cu frică, cu necredință, cu deznădejde și să dăm vina pe Dumnezeu pentru tot ce ni se întâmplă negativ în viață. Reacția noastră firească la aceste șocuri este să găsim un răspuns imediat, să ne frământăm mintea, pentru a găsi ieșirea. Dar în loc să găsim capătul tunelului ne adâncim mai mult în întuneric și soluția la problemele noastre pare de nerezolvat. „Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.“ (Eclesiastul 9:12)Aceste curse sunt întinse tot timpul pentru copiii lui Dumnezeu. Alegerea este a noastră, ori ne lăsăm prinși în acest joc și luptăm în puterea noastră - pe teritoriul lui ori alegem să stăm în zona în care lupta este deja câștigată, adică în Duhul. Imaginați-vă că sunteți într-o cetate înconjurată de ziduri care nu pot fi dărâmate. Aveți la îndemână arme pe care dușmanul vostru nu le deține și cu care puteți să învingeți. Acest lucru este bine știut și de adversarul vostru, singura cale de a ajunge la voi este, dacă găsește vreo spărtură în zid sau dacă vă provoacă să ieșiți afară și să luptați pe teritoriul lui și cu armele lui. Cel rău nu luptă cinstit: înșelătoria, amăgirea și frica sunt cele mai puternice arme pe care le deține.
Biblia ne învață să reacționăm în Duh și nu în fire, la orice fel de provocare. Să avem gândul lui Hristos... Poate ne gândim că această reacție trebuie să fie imediată și să ripostăm la “șocul” pe care l-am primit, este adevărat că uneori trebuie să reacționăm imediat și să luptăm,dar numai în contextul amintit în Ioan 10:10„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.” Când ne simțim amenințați de aceste lucruri, atunci trebuie să ripostăm, lui Satan îi place mult atenția încă de când era lângă Dumnezeu, un “înger de lumină”. El vine tot timpul și ne provoacă şi așteaptă ca noi să reacționăm ca să ne pierdem pacea și încrederea în Dumnezeu.
Psalmul 112 ne învață că un om temător de Dumnezeu, “care are o mare plăcere pentru poruncile Lui”(versetul 1) “nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul”.
Ce ni se spune aici? Că nouă trebuie să ne fie frică de Dumnezeu și nu de veștile rele, atenția noastră să fie pe El și cerințele Lui pentru viața noastră pentru că tot în acest Psalm în versetul 4 scrie : ”Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric…”. Dacă eu umblu pe calea lui Dumnezeu, departe de păcat, protecția Lui mă va însoți în toate zilele vieții mele. Pentru fiecare veste rea există zeci, sute și chiar mii de vești bune pe care le găsim în promisiunile lui Dumnezeu menționate în Biblie, așa că eu doresc să mă bucur de relația mea cu Dumnezeu, de credincioșia Lui și să-mi ațintesc ochii spre El.
În Proverbe 15:30 scrie: “o veste bună întăreşte oasele”iar Proverbe 25:25 spune:„Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. Așa sunt veștile bune pe care le găsim în Sfânta Scriptură pentru cei ce le cred și le iau personal pentru viața lor zi de zi. Te încurajez ca la următorul “șoc” să cauți acel loc de odihnă și să lași ca omul duhovnicesc să răspundă acestei provocări. Răspunsul este la Dumnezeu.
