Evrei 13:15
Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu nu pot spune că am întotdeauna „chef” să cânt şi să fiu vesel! Câteodată sunt preocupat, sau gândit…
....uit că trebuie să îl laud pe Dumnezeu!
Câteodată mă trezesc luat prin surprindere de îngrijorare.
Sau mă trezesc copleşit de sentimente de tristeţe.
Biblia îmi spune însă să mă bucur întotdeauna, şi acum, în versetul de mai sus, să aduc întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu.
Întotdeauna?
Să uit întotdeauna de ceea ce mă îngrijorează?
Să nu mă las niciodată copleşit de tristeţe?
Să nu cad niciodată pe gânduri?
Hmm........
Unii consideră că noi trebuie să fim „pozitivi” tot timpul.
Să avem o mărturisire pozitivă.
Să privim problemele în faţă, şi să spunem că ele nu există.
Să spunem întotdeauna că totul este bine, că nu ne lipseşte nimic, că boala nu există, că sărăcia nu este reală.
Dar realitatea ne copleşeşte din nou…
....şi suntem confruntaţi cu adevărul:
-toate acestea există!
Apoi, de cealaltă parte, Biblia este plină de cântări de laudă.
Dacă citeşti psalmii, cei ce i-au scris nu-s lipsiţi de problemele cu care suntem confruntaţi şi noi.
Şi ei sunt săraci, bolnavi, apăsaţi, urmăriţi, chinuiţi, batjocoriţi, trişti….
Mulţi dintre psalmi chiar încep cu tristeţe, cu întrebări, cu durere.
Apoi, în timp ce discută cu Domnul, psalmistul parcă găseşte un medicament miraculos la problema sa.
Parcă primeşte curaj supranatural.
Nu, problemele nu au dispărut.
Lucrul cu care era confruntat este tot acolo.
Dar, aşa cum spune un psalmist, când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie!
Acum, înţeleg versetul din Evrei!
Adică, prin Christos.
De mine însumi, prin mine însumi, nu văd, nu cunosc, nu experimentez decât probleme.
Dar, când sunt în Christos, problemele devin trecătoare.
Christos învinge problemele.
El a învins lumea, îţi aminteşti?
Şi El învinge în viaţa mea, orice problemă aş avea.
Nu mă face insensibil la probleme, nu mă „amorţeşte” ca un medicament pe care-l iei pentru vreo durere de măsele.
Ci El mă copleşeşte cu atâta pace, cu atâta mângăiere, cu atâta bucurie, încât problemele dispar.. şi nu rămâne alceva decât o mulţumire şi o laudă în inima noastră.
Din aceasta izvoreşte lauda despre care vorbeşte scriitorul Evreilor.
Din inimă lauda se revarsă pe buze (paharul meu este plin de dă peste el) şi eu aduc o jertfă lui Dumnezeu.
O jertfă costă; nu e simplă, nici uşoară.
Un psalmist chiar spune că să legăm cu funii vita pentru jertfă şi s-o aducem la coarnele altarului (Ps 118:27).
De ce s-o legăm cu funii?
Pentru că jertfa nu vine cu uşurinţă!
Jertfa nu se aduce uşor…
........altfel nu ar fi jertfă!
Dar PRIN EL, pot aduce ÎNTOTDEAUNA o jertfă lui Dumnezeu, adică o mulţumire, o laudă, o cântare, o mărturisire despre şi pentru El.
Lăudarea lui Dumnezeu nu schimbă circumstanţele, dar ne schimbă pe noi.
În timpul laudei, noi devenim alţi oameni.
Şi în timpul laudei, noi câştigăm biruinţe asupra duşmanilor noştri spirituali.
Îţi aminteşti de câştigarea bătăliei lui Iosafat împotriva lui Amon şi Moab?
A câştigat-o prin cântare (2 Cronici 20).
O bătălie câştigată printr-o Jertfă de laudă!
De asta avem noi nevoie!
