sâmbătă, 8 iunie 2013

Domnul e Păstorul meu!



Domnul e Păstorul meu!
Nici un idol, nici un zeu
nu mă înspăimântă.
El mă paşte-n verzi păşuni
şi mi-e pază în furtuni
prin puterea sfântă.

Şi pe ape de cristal
si pe mări, din val în val,
Domnul meu mă poartă.
El mi-e scut. El mi-e balsam.
El e pacea care-o am
şi a vieţii soartă.

Sufletu-mi e-nviorat
prin Cuvântul Său curat
care mă susţine.
Chiar de-ar fi să trec prin hău
nu mă tem de nici-un rău,
căci El e cu mine.  

El m-alină cu-n toiag,
care-mi este-atât de drag, 
dar şi cu nuiaua. 
El mă spală-n sânge sfânt
şi mă face c-un cuvânt
mult mai alb ca neaua.

Traversând şi munţi şi văi
chiar în faţa celor răi
îmi întinde-o masă.
El îmi toarnă untdelemn
şi-mi dă cel mai bun îndemn:
dragostea-I aleasă.
Viaţa mea-i un zbor senin
şi paharul meu e plin,
plin de dă întruna.
Eu sunt serv. El mi-e Stăpân.
Vreau cu Domnul să rămân
pentru totdeauna. 
 Şi prin har eu voi trăi
pentru ceruri zi de zi
viaţa care trece.  
Iar acolo, sus în Rai,
pe-al iubirii veşnic plai 
cu EL voi petrece.