Este atât de evident că orice teren al lumii, care prin natura lui este o împărăție lipsită de suferință, de Cruce, de lepădare de sine este tărâmul puterii și autorității lui Satan.
Este clar că, în cazul Bisericii, vorbind la modul general și în cazul multor creștini, luați individual, slăbiciunea, înfrângerea și dezonoarea care-i caracterizează și care au devenit atât de manifeste, ca și în cazul lui Petru, se datorează terenului puterii lui Satan.
Se poate spune că a sta pe acel teren înseamnă compromis cu lumea.
