De-as fi de cei mai dragi dat parasirii,

De-as fi tarat afara din cetate,
ca Stefan si ca el sa fiu ucis,
atat cat inca inima mea bate,
Isus, nu-Ti voi calca Cuvantul scris.

De-as fi batjocorit in gura mare,
de toti acei ce viata-mi urmaresc,
atat cat inca voi avea suflare,
Isus, mai mult de Tine m-alipesc!

De-as fi inchis si pus sub cruda paza,
si-n intuneric de mormant de-as sta,
atat cat inca mintea-mi este treaza,
Isus, eu nu renunt la calea Ta.

De-as fi de cei mai dragi dat parasirii,
si ne-inteles si-nvinuit de-as fi,
mi-as ineca in lacrimi dorul firii,
dar Adevarul Tau nu-l voi jertfi!

Ci vreau mai mult cu-ntreaga mea fiinta,
cat timp voi pribegi pe-acest pamant,
sa pot ramane-n unica credinta,
descoperita-n viul Tau Cuvant!

Si-nflacarat de Tine prin iubire,
sa-Ti nalt slavitu-Ti Nume tot mai sus,
caci Tu-mi esti Adevar si Mantuire,
si Tu, credinta, pentru veci, Isus!