Dumnezeu este cu noi

Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. 

 Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

Moise a trimis douăsprezece iscoade care să vadă țara Canaanului. 

Aceștia s-au întors și raportul lor a început excelent. 

 Cu adevărat, au zis ei, Canaanul este o țară în care curge lapte și miere.

 Au arătat roadele țării și totul părea frumos, dar…–a urmat acest dar care a anulat tot ce au spus ei mai înainte–, și anume că, deși țara era bună, Israelul nu o va putea cuceri. 

 Poporul de acolo a fost numit un popor puternic, în contrast cu Israelul care nu era chiar așa de puternic. Cetățile de acolo erau fortificate și erau foarte mari. Pe lângă acestea, acolo se aflau și uriașii, adică fiii lui Anac.

 Soarta copiilor lui Israel nu părea de loc bună. 

Au ajuns până la acest punct, au și văzut țara, dar Dumnezeul care a despicat Marea Roșie, Cel care le-a dat apă din stâncă, mană din cer, nu a mai fost suficient și destul de puternic pentru cucerirea țării. 

Aceste iscoade au spus că Moise i-a înșelat când le-a spus că Dumnezeu îi va duce într-o țară unde curge lapte și miere. 

Țara era aproape, dar ei nu erau pregătiți pentru ea. 

 Aceste iscoade și-au terminat raportul și apoi Caleb și Iosua au vorbit și ei. 

 Aceștia nu au dat doar raportul, ci ei au explicat poporului că nu era nici un motiv de teamă sau descurajare, deoarece Domnul îi va face biruitori. 

 Noi știm că majoritatea a decis să plece înapoi în Egipt, dar n-a mai ajuns fiindcă au murit toți în pustie. 

 Dumnezeu a dat sentința că nici unul din acea generație, cu excepția lui Caleb și al lui Iosua, nu vor întra în Canaan. Cum a fost posibil ca acești oameni, care au văzut puterea Lui Dumnezeu manifestată de atâtea ori în fața Canaanului, să nu mai vadă posibilă intervenția divină? 

 Acolo nu a fost o ezitare de moment, și imediat o revenire, acolo a fost rebeliune împotriva Lui Dumnezeu.

 E trist că toți aceștia au gustat din binecuvântările țării, dar nu au intrat în ea. Oamenii aceia au ieșit din Egipt, dar Egiptul nu a ieșit din ei. 

 Să ne păzească Domnul să fim și noi ca ei. Dacă am ieșit din lume, să ne cercetăm ca lumea să fie ieșită din noi, căci dacă iubește cineva lumea și lucrurile din lume, dragostea Tatălui nu este în el, ne-a scris Ioan. 

 Să nu uităm că Dumnezeu nu se schimbă, ci El este Același. 

 Dacă am pornit pe calea Domnului, să nu ne uităm înapoi, ci să mergem cu credință doar înainte.

 Dumnezeu este cu noi și orice vrăjmaș este deja nimicit. 

 Fie ca nici unul din noi să nu rămână afară din pricina necredinței, ci toți plini de credință să pășim înainte și să biruim noi teritorii pentru Împărăția Lui Dumnezeu!