Cu voce dulce

Biserica era frumoasă şi plină de enoriaşi,
Avea o orgă maiestoasă, cea mai perfectă din oraş;

Însă-apăruse o problemă, un frate-n vârstă, credincios,
Participa mereu la cor, să cânte laudă lui Cristos.
 Dar vocea-i era râguşită, iar la cântările mai noi,
Uita cuvintele adesea şi rămânea mereu ‘napoi.
Încet, nori grei de supărare, s-au adunat pe firmament
Că…, -dacă fratele mai cântă, corul va fi un faliment.
 Atunci toţi fraţii, plini de râvnă, au pus problema la păstor,
Iar 2-3 fraţi din comitet, i-au dat o mână de-ajutor;
Şi-aşa ‘ntr-o zi, mai pe-nserate, au luat maşina şi s-au dus
În vizită la acest frate, să-i spună ce aveau de spus.
 Şi l-au găsit sezând pe prispă, în faţa casei, liniştit,
Iar raza soarelui de vara, îi mângâia părul albit.
El, murmura încet un cântec de laudă şi mulţumire:
“Cel ce Te-ai deschis mie, Stâncă de mântuire…!”
 -“Suntem aicea frate dragă, cu aprobarea tuturor,
Să te rugăm de azi ‘nainte să nu mai faci parte din cor;
Sperăm că ne vei înţelege, …e-un stil mai nou,   Frate.. ne-auzi?
Cântarea-i veche, stilul vechi… deci frate, nu mai corespunzi!”
 Încet, din piept ridică capul, în semn că “da”, i-a auzit,
Şi spuse blând bătrânul frate cu glasul stins, abia şoptit:
-“În cei 80 de ani de viaţă, pe Domnul meu am lăudat,
Şi-atunci când inima mă-ndeamnă să cânt, cum aş putea să tac???!
 Cântarea mi-a fost mângâiere de-a lungul drumului meu greu
Şi psalmii lui David, scumpi mie, dau pace sufletului meu;
”Cred c-am greşit cântând în cor, n-am vrut ca să vă fac necaz
Îmi cer iertare!”  – spuse el şi-o lacrimă-i căzu pe-obraz….
 “Mă-ntreb, dincolo de-aceşti nori, la Tatăl meu când voi sosi,
În corul miilor de sfinţi, să cânt atunci…., mă va opri?”
Tăcere-adâncă se făcu…., şi-n timp ce fraţii au plecat,
Bătrânul capu-ncet lăsă, dându-şi suflarea cu-n oftat…. 

În ceruri sus, la Dumnezeu, pe veci de veci va rămânea
Doar ce aicea ai lucrat, DIN INIMĂ SPRE SLAVA SA .

Că fratele bătrân nu e…., un timp coriştii-au observat,
Privind la scaunul său gol, apoi, cu timpul…., l-au uitat….
Dar sus în ceruri se-mplinea dorinţa lui, la infinit….
Cu voce dulce el cânta, spre Slava Tatălui Iubit…