Poate sabia mea să doarmă?

Dacă ai urechi de auzit, respectiv sufletul aplecat spre şoapta lui Dumnezeu, nu poţi să nu te simţi mustrat de Cuvântl Domnului .
Te cercetezi şi îţi dai seama că eşti tare sărac şi orb, adesea flămând chiar cu Pâinea Vieţii înaintea ta.
De prea multe ori „confundăm schelăria cu clădirea”…
 Ne lipseşte pasiunea pentru Dumnezeu şi dispare tot mai mult dragostea dintre noi.
Văd tot mai des în cercuri „creştine” mândrie şi aroganţă, ego-uri rănite sau lupte pentru întâietate…
 Şi dacă pe mine mă întristează priveliştile astea, cu cât mai mult îl îndurerează pe Dumnezeu.
Iată aici darul meu sărac de pâinişoare şi peşti, o mâncare simplă, fără frişca şi ciocolata torturilor de nuntă.
Azi Domnul este insultat, iar Biserica Lui este ponegrită. 
Şi credeţi-mă, sub această dublă ruşine mă revolt. 
Biserica are mulţi duşmani.
Poate sabia mea să doarmă?
 Nicidecum!
Cred că atunci când ne rugăm pentru trezire nici nu înţelegem ce cerem şi poate că nici măcar nu credem ce spunem.
 Dacă rămânem amorţiţi în starea asta, cum vom trezi pe alţii?
Dragul meu, dacă ai fi în lucrurile spirituale tot aşa de sârguitor cât eşti la serviciul tău, ai fi un pericol pentru diavol;
 dar dacă la serviciu ai fi tot aşa de delăsător după cum te îngrijeşti de sufletul tău, ai ajunge să-ţi cerşeşti pâinea în curând.
 Mulţi credincioşi mă critică pentru că iau Evanghelia aşa în serios. 
Dar ei chiar cred că în ziua judecăţii, Hristos mă va pedepsi, spunând :
- M-ai luat prea în serios?”
Ştiu faptele tale: 
că nu eşti nici rece, nici în clocot. 
O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: 
„Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.