când mă trezesc

adun cuvinte slabe, fără sens
încerc să construiesc cumva un vis
dar chiar când totul capătă consens
eu mă afund adânc într-un abis .


e rău acolo dar încerc să-mi placă
nu pot să îmi doresc ceva mai mult...
iar din oglinda vieţii, grea, opacă
răzbeşte un nou licăr, un tumult .


aripi îmi cresc degrab şi zbor şi totul
e mai degrabă colţ de paradis
nu îndrăznesc ca să dezvălui scopul
acestui şubred vis ce iată am atins .


când mă trezesc şi totu-i iarăşi gri
mi-aduc aminte visul şi zâmbesc
prin mlaştini şi păcate pururi vii
am prins un sâmbure de trai celest.