Am cautat iubirea ca pe o cetate
sfanta,
Ca pe un cer de cantec, in lumea
de dureri…
Am dat navala-n viata spre tot ce
ochiu-ncanta
Si-am intalnit durerea…dar cerul
nicaieri…
Am cautat iubirea ca patrie
voioasa
Ca pe un pamant edenic, de pace
troienit
Sa spun odata clipei:”Ramai esti
prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.
Am cautat iubirea ca pe un cer al
firii
Si-am vrut sa-i ies in cale cu
ramuri de finic.
Sa sorb din cupa lumii nectarul
fericirii
Si-am spart in tandari cupa, caci
nu am gasit nimic.
Am cautat zadarnic…dar intr-o
primavara
Am intalnit in cale, deodata, un
drumet
Pe umerii sai trudnici purta o
grea povara
O sarcina de zdrente si cioburi
fara pret.
Trecea pe-o cararuie, intampinand
batjocuri
Lasand sa-i rupa cainii din haina
cat-un fald…
Urca pe colti de stanca, si-n
urma Lui pe-alocuri,
Vedeai pe piatra rece sclipiri de
sange cald.
Si totusi in priviri avea un cer
de taina
Cum n-am vazut in lume in ochii
nimanui
Si-am vrut sa-I smulg povara, dar
am cazut de spaima
Caci mult mai grea ca plumbul era
povara LUI.
M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
Sa aflu ce comoara in sarcina a
strans
Dar am simtit ca viata, ca pe-un
prapad se curma
Cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.
- Dar unde duci, straine povara
ta ciudata
Povara de osanda sub care adanc
te-apleaca?
Am intrebat drumetul si El mi-a
raspuns in soapta:
- Spre apele uitarii, ca s-o
arunc pe veci…
- Eu…, am soptit in sila, eu caut … IUBIREA.
