Ştiu că Dumnezeu mă iubeşte foarte mult, atât de mult încât nu pot înţelege această dragoste. De fiecare dată când privesc natura, tot ceea ce mâna Lui a creat, nu pot decât să-mi ridic mâinile spre Cer şi să-I mulţumesc plină de bucurie pentru bunătatea Sa nesfârşită. Mă bucur mult în Domnul. Şi am învăţat că această bucurie nu poate fi clintită de către niciun necaz pământesc sau de vorbele tăioase ale vreunei persoane deoarece bucuria ce o am în inimă nu vine de la mine, ci vine numai de la Ieşua. Bucuria nu ar trebui să lipsească din viaţa unui creştin, ci ea ar trebui să crească cu fiecare zi. Indiferent dacă lumea se dărâmă în jurul lui. Chiar dacă ar mai avea câteva zile de trăit pe pământ. Cineva mi-a spus că nu mai are bucurie pentru că nu are niciun motiv să se mai înveselească de ceva. Depinde de la ce lucruri ne aşteptăm să primim bucurie. Dacă o aşteptăm de la oameni, va veni pentru o scurtă vreme. Dacă credem că numai dacă vom avea acel lucru râvnit pe care ni-l dorim, bucuria va fi falsă şi tot de scurtă durată. Pentru că adevărata bucurie nu stă în ceva pământesc. Adevărată bucurie vine de la Isus.
Am auzit odată despre un creştin din China care a fost arestat pentru credinţa sa în Hristos. A fost închis pentru multă vreme într-o celulă întunecată unde razele soarelui nu aveam cum să pătrundă. Când a fost eliberat din închisoare şi a văzut lumina soarelui ochii l-au durut şi i-a închis. Dar oamenii de pe străzi se opreau şi se holbau la faţa lui. Strălucea. Cineva l-a întrebat cum a fost în închisoare, iar el i-a răspuns: "A fost ca o lună de miere... cu Isus."
Sursa bucuriei acelui om nu era ceva pământesc, ci Isus. Ar fi putut să înnebunească în acea celulă, să-L blesteme pe Isus şi să fie îmbufnat. Dar faţa lui radia de bucurie şi acest lucru nu s-a datorat necazului, ci numai Lui. Aşa că putem fi bucuroşi tot timpul! Putem găsi motive pentru a zâmbi şi a mulţumi. Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să vedem că sunte înconjuraţi de mii de daruri din partea unui Tată iubitor. Şi suntem chemaţi să împărtăşim această bucurie şi celor întunecaţi la faţă. Nu trebuie să ţinem numai pentru noi ceva atât de frumos, atât de sublim şi de pur.
Mă doare să văd că mulţi oameni care spun că îl cunosc pe Dumnezeu afirmă că nu au niciun motiv de bucurie. Cum putem spune aşa ceva? Numai faptul că îl cunoaştem pe Dumnezeu ar trebui să ne umple inimile de bucurie. Înainţea feţei Sale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Sa. Problema este că nu căutăm faţa Lui cu adevărat. Trebuie să renunţăm la orice lucru care ia locul Domnului nostru scump şi să ne predăm complet inimile Lui. Atunci vom găsi adevărata bucurie chiar şi în mijlocul întunericului ce va încerca să ne cuprindă pentru că El va fi cu noi în valea umbrei morţii.
