Păzeşte-mă, Doamne sfinte,

Nu lăsa dorinţa firii, 

 Doamne, să mă copleşească,
Ci-atitudinea smeririi
Şi gândul neprihănirii
Fă Tu să mă însoţească. 

 Căci privind în jur la unii
Care prin ce au se-arată,
Cad în cursa slăbiciunii
Iar goana deşertăciunii
Mă învăluie deodată. 

 Vreau să spun: preocupare
Pentru haine, modă, freze
Şi pentru înfăţişare,
Să fie fermecătoare,
Toţi să mă aprecieze. 

 Ştiu, Isuse, că nu-ţi place 

Omul ce-i plin de mândrie;

 Fă dar, harul-Ţi să mă-mbrace
Când cel rău vrea să m-atace
Şi cu pofte să mă-mbie.

 Dă-mi, o, Domnul meu, putere
Ca să birui şoapta lumii
Care totdeauna cere
Laudă, apreciere
Şi-atenţie din partea lumii. 

 Căci acestea trec, se plimbă,
Nu vei fi mereu în slavă;
Oamenii uşor se schimbă,
Vorbe dulci au azi pe limbă
Însă mâine au otravă.

 Păzeşte-mă, Doamne sfinte,
De orice tendinţă-a firii;
Prin purtare, prin cuvinte,
Prin gândul ce-mi vine-n minte
S-arăt roadele sfinţirii.

 O, Isuse, mă ajută
Tot mai mult să-Ţi seamăn Ţie;
Din Duhul fiind născută,
Să-ţi fiu Ţie cunoscută
La Nunta din veşnicie.