Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scânceşte.
Iarna rece te străbate
Zgâlţâindu-te semeţ,
Sau la geamul tău mai bate
Ca un rătăcit drumeţ.
Tristă e... şi mirifică,
Calea vieţii învolburată.
De ce stai tu, îngândurată,
Asteptând a sorţii faptă?
Te cuprinse oboseala
De atâta viscolit,
Sau cumva de plictiseala
Net-ului ai aţipit?
Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţilor din zare,
Haide cântă-n voioşie
S-opreşti lacrime amare!
Cântă-mi cântecul în care
Tinerelu-i călător,
Cântă-mi cântecul cu soare
Şi cu fața la izvor!
