Eu plâng ‘naintea Ta,
Te rog ascultă-mi ruga,
Singur nu mă lăsa.
Străbat viaţa-acesta
De plânset şi de chin,
Sperând că măcar mâine
Cerul va fi senin.
Credeam că va fi soare,
Aşteptam să văd flori,
În drumul meu primit-am
Doar lacrimi şi noroi.
Sunt pelerin sub soare,
Străin fără vreun rost,
O adiere-n zare
Iar Tu? … eşti un Colos.
Am obosit pe cale
Şi crucea-mi pare grea,
Doresc s-o las deoparte,
Să mă despart de ea.
Mai am doar o dorinţă
Şi-o-aduc în faţa Ta:
Te rog, o, Sfinte Tată
Să mă primeşti în cer în slava Ta.
