Sunt un fir de praf,

Pare atât de greu să speri când toate lucrurile din viața ta te obligă să îți pleci capul dezamăgit în pământ și când orice ai face și spune pare că nu dă rod în speranțele tale.

 Dumnezeu ți-a promis ceva, dar încă nu s-a împlinit, așa-i?

 Pare ușor să renunți. 

Să refuzi a mai crede că acel lucru se va împlini vreodată. 

Noi avem un timp în care nădăjduim, dar Dumnezeu are alt timp. Și eu am anumite așteptări de la Dumnezeu, am dorințe, promisiuni pe care aștept ca El să le împlinească. 

El niciodată nu mi-a cerut să renunț. Să abandonez. Nu mi-a spus niciodată că îmi va fi ușor. Dar lucrurile cele mai bune și frumoase din viață vin în urma așteptării și cu binecuvântarea Lui. Ce dureroasă poate fi uneori această perioadă de așteptare, câte lacrimi se varsă în ea și câte rugăciuni sunt înălțate spre Cer. Sunt zile în care Dumnezeu trimite câte o rază de soare, când promisiunile strălucesc mai tare decât de obicei. În acele zile ne crește credința că cine știe, poate la următorul colț se află lucrul pentru care ne-am rugat... că în sfârșit EL a răspuns!
Dumnezeu nu are nevoie să-I spunem de zece mii de ori nevoile noastre, fiindcă EL chiar știe tot! Dar cred că dorește să vadă cât de mult dorim acel lucru, cât de mult suntem dispuși să sacrificăm pentru ceva ce nu vedem. Poate că nu mai ai mult de așteptat, poate că în curând Dumnezeu va împlini ceea ce El a promis pentru tine. Dar dacă mai ai de așteptat? Îi vei reproșa lui Dumnezeu ”de ce?” sau vei folosi această oportunitate pentru a te apropia mai mult de El. Este greu să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. Dar este frumos. Înseamnă că tu chiar crezi cu adevărat în El. Fiindcă nădăjduiești împotriva oricărei nădejdi.