Chiar de-i adâncă groapa în care sunt
Chiar de-s făcut din pământ și văd numai pământ,
De groapa mi-e adâncă, Ești mai adânc de-atât
Și Ești mai mare decât tot ce mi-e urât.
Sunt un fir de praf legat de-ncălțămintea Ta
Și chiar de-s multe căi, rămân pe calea Ta!
Încă respir chiar de m-am înnecat,
Măcar că sunt la strâmtorare, mă simt la loc lat
Astupat în noroi ... ciudat... mă simt curat
Căci mâna ce mă ține, e mâna Ta de Tată,
Și chiar de nu Te văd, nu mai sunt singur,
Dragostea din inima Ta în inimă-mi e sigur.
Te-am auzit strigându-mă ... m-am oprit
Și ochii mei închiși la Tine au privit
Te-am văzut atât de mare ... îndrăgostit de un nimic,
Ca un secerător bogat, îndrăgostit pe viață de un spic.
