Se scurg aşa de iute anii!

Se scurg aşa de iute anii!
Dispar ca umbrele-n amurg!
În zbor se duce-a noastră viaţă
Şi-ataţia la sfârşit o plâng…
În viaţă, omul dă durerii
Tribut în fiecare zi;
Din zori şi până-n clipa serii
Aleargă, spre a vieţui.

Tu, om, din orice colţ al lumii,
Doar prin credinţă poţi avea
Iertarea, pacea, fericirea -
Isus îţi dă, la Golgota.

Oricine-ai fi, eşti om din lume;
Ai străbătut acelaşi drum:
Ai fost copil cu suflet nobil,
Bătrân sau tânăr eşti acum.
Din zorii frageziei tale,
Ţi-ai dăruit imagini noi;
Ţi-ai vrut atâta fericire,
Dar lacrima ţi-a curs şuvoi.

Aşa de rar, pe-a-tale rane,
A picurat balsamul sfânt;
Speranţa unor zări senine
Te-a însoţit, pân’ la mormânt…
Dar omule, cu tot amarul,
Isus te poate duce-n rai;
Crezând în El, primindu-I harul,
Poţi fericire-n veci să ai.