am uitat lucrurile urâte
şi am păstrat doar
lumina frumuseţilor întâlnite,
care să mă încălzească
în momentele reci
ale călătoriei mele
spre Ţara de Sus,
la fericirea eternă...
Ca să ajung pe înălţimea
muntelui bucuriei,
ştiu că trebuie să trec
prin Marea Uitării.
Este nevoie să uit
viaţa de tină,
ca să intru în Viaţa-n Lumină!...
Dorinţele mele
şi soarta merg,
de multe ori,
în direcţii opuse...
De aceea, la anii de argint,
frumoşi şi buni,
mă fericesc când sunt sănătos,
dar şi când trupu-mi
trece prin examene de durere,
bucurându-mă de fiecare secundă
de călătorie pe această efemeră glie.
Am ajuns la beatitudine
şi-s gata, oricând,
să plec în Lumina lui Dumnezeu
-Maranata-
