Dumnezeu m-a învãtat treptat si cu multã rãbdare ce înseamnã iertarea si de ce este ea atât de importantã. Nu am ajuns încã la tinta cãlãtoriei mele. Fiindcã Dumnezeu continuã sã îmi arate realitãti noi si tot mai profunde ale acestei „porunci imposibil de îndeplinit“, provocându-mã sã-mi exprim iertarea atât prin fapte, cât si prin cuvinte. El îmi aratã calea si îmi dã si puterea necesarã pentru a ierta. Dar întâi a trebuit ca eu sã mã decid în mod constient sã iert.
Stiam, bineînteles, ce spune Dumnezeu despre iertare. Îmi predasem viata încã de mic lui Cristos si citisem în repetate rânduri în Scripturã cã trebuie sã iertãm asa cum ne-a iertat Dumnezeu. Domnul Isus Însusi ne-a dat rugãciunea Tatãl nostru, învãtându-ne cum sã ne rugãm: „si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri“ (Matei 6:12). Însã eu îmi spuneam: „Sã-l iert pe un raufacator? ?Cum as putea face una ca asta?“
Primul pas a fost luarea hotãrârii de a asculta porunca lui Dumnezeu. De aceea, prima mea rugãciune a fost foarte simplã: „Doamne, vreau sã ascult de Tine. Dã-mi, Te rog, dorinta de a ierta“. Stiam cã nu merit iertarea lui Dumnezeu, si totusi El mi-a dat plinãtatea iertãrii Lui prin Fiul Sãu, Isus Cristos. Dar Dumnezeu presupunea cã eu – în calitate de copil al Sãu care a avut parte de iertare – îi voi ierta la rândul meu pe altii, indiferent ce vor fi fãcut. Iertarea este dovada relatiei mele cu Dumnezeu. Fiindcã Dumnezeu, în marea Lui îndurare, m-a iertat, El asteaptã acum de la mine ca si eu sã mã apropii de altii cu acelasi duh de iertare.
În cele din urmã am ajuns pânã acolo, încât am putut sã mã rog: „Doamne, prin puterea Ta renunt la dreptul meu si la dorinta mea de rãzbunare si-l iert pe acest om“. Am fost ascultãtor, am luat hotãrârea de a ierta. Îndeplinisem cele cerute de Dumnezeu
1.-Fiţi sinceri şi spuneţi-I lui Dumnezeu ce simţiţi. Nu vă fie teamă să vă exprimaţi înaintea Lui întreaga mânie, dorinţa de răzbunare, dezamăgirea sau îndoiala cu privire la bunătatea Lui.
