Si Agripa a zis lui Pavel: Curînd mai vrei tu sã mã îndupleci sã mã fac crestin!" (F.A. 26:28)
Ne-a rãmas pe paginile Sfintelor Scripturi (Fap. Ap. 25:13-27 si 26:1-31), o descriere a unei întîlniri neobisnuite. Un om cu o functie înaltã, un împãrat înconjurat de o multime de oameni de seamã, servit de o puzderie de servitori, aclamat într-o deplinã libertate - purtînd numele de Agripa - stã fatã în fatã cu un om îmbrãcat modest, legat cu lanturi, prizonier, dus unde vroiau altii, care nu era altul decît Pavel apostolul, urmasul Domnului Isus Hristos.Un contrast izbitor între pozitia a doi oameni, care s-au întîlnit pe cãrarea vietii, fãrã un prealabil aranjament, fãrã protocol, fãrã interese de acelas fel. Descrierea acestei întîlniri a fost scrisã în Biblie ca sã fie mãrturie peste veacuri, pentru generatiile care au urmat, prin ceia ce s-a petrecut acolo.
Initiativa acestei întîlniri a apartinut evident împãratului Agripa, a cãrui pozitie i-a permis aceasta. Citind acest fragment din Sfînta Carte, ne dãm usor seama cã acest om cu pozitie atît de înaltã, a avut niste calitãti deosebite, care au reesit la aceastã întrevedere.
Agripa, era un om care credea în Dumnezeu, si care nu a tãgãduit cu nimic cã avea cunostintã despre Domnul Isus Hristos care a trãit pe pãmîntul Palestinei. Ba mai mult, el era si un om care credea în ceia ce au spus prorocii lui Dumnezeu, care s-au ridicat în poporul Israel si au profetit cu mult înainte. Si ceia ce trebuie apreciat la Agripa, este faptul cã el a crezut cuvîntul prorocilor, cu toate cã ei au fost oameni inferiori lui ca pozitie în societate. Apoi acest om asezat pe o treaptã asa de înaltã, era interesat peste mãsurã sã asculte un crestin autentic si sã afle ce este un crestin cu adevãrat. El nu a fost arogant, ori unul care sã desconsidere pe un om ca Pavel, ci din contrã a fost interesat în a-l asculta, a dorit sã cunoascã mai mult despre urmasii lui Isus Nazarineanul.
Împãratul Agripa asa dar era un om care credea în Dumnezeu, credea în ceia ce au spus proorocii lui Dumnezeu, a admis existenta Domnului Isus Hristos, si a fost interesat sã afle cît mai mult despre ceia ce înseamnã sã fii crestin. Si totusi cînd îsi dã seama cã Pavel apostolul de fapt nu s-a apãrat ci i-a propovãduit Evanghelia, atunci el a ripostat neasteptat, cu cuvintele: "Curînd mai vrei tu sã mã îndupleci sã mã fac crestin! " (F.A.26:28b). De ce aceastã replicã bruscã, la acest om cu asa frumoase însusiri ? Ce l-a determinat pe el sã se adreseze omului lui Dumnezeu astfel ? Ce era în inima lui, în mintea lui cînd a spus aceste cuvinte ? Desi pare de neînteles cã Agripa a pus capãt unei intrevederi deosebite atît de neasteptat, totusi existã o explicatie pe care o gãsim tocmai în textul amintit mai sus si în cuvintele rostite chiar de el.
Agripa a înteles cã în fata lui are un mesager care, asemenea prorocilor din vechime, îi vorbea cuvinte adevãrate. El a observat cã Pavel a accentuat necesitatea pocãintei pentru orice om, ori care ar fi pozitia lui socialã si indiferent din ce neam ar fi. Asadar, asta era valabil si pentru el chiar dacã era împãrat, chiar dacã era servit de altii, chiar dacã atunci stãtea pe un scaun de judecãtor. Apoi lui Agripa i s-a spus clar cã pocãinta fatã de Dumnezeu are un rezultat binecuvîntat dacã se face numai prin credinta în Isus Nazarineanul ca fiind Mesia despre care au vorbit profetii.
Agripa împãratul, a constatat apoi cã afirmatia apostolului Pavel privind investirea sa ca martor al lui Isus Hristos, nu sînt vorbe goale, ci o realitate vie. Odatã ce el a devenit urmasul Nazarineanului, si-a sacrificat tot trecutul sãu, devenind crestin, cu toate consecintele sale. Agripa a realizat cã pozitia omului din fata lui (care era un detinut) se datora tocmai acestui nume pe care îl purta.
Iatã de ce Agripa a exclamat aproape instantaneu cuvintele citate mai sus. Pentru el a fi crestin însemna a pierde tot ceea ce pãrea mai frumos hãrãzit în viata acestui pãmînt. El a uitat cã Dumnezeu e suveran si vesnic, el nu s-a gîndit cã va veni vremea cînd va trece din lumea aceasta, si a respins ideia cã va da socotealã pentru faptele fãcute chiar în fata celui care a fost batjocorit de cei premergãtori din familia lui. El a rãmas în calculele lui neînduplecat, si asta l-a dus la tragedia vietii lui. El a pierdut posibilitatea mîntuirii personale si a cîstigãrii vietii vesnice. A sacrificat mult pentru putin. Si-a atras singur tragedia vietii, omitînd cu bunã stiintã, mãrturia unui om care a avut experienta personalã cu Mîntuitorul.
Dacã episodul acesta din Sfînta Scripturã ar fi rãmas un caz izolat în istoria lumii noastre, atunci noi ca si crestini, ar fi trebuit sã fim bucurosi cã nu s-a mai repetat. Dar nu este asa. Agripa este un prototip al multor oameni care s-au perindat pe pãmîntul nostru, si care au procedat la fel ca el. Este de ajuns sã privim în lumea noastrã de astãzi ca sã observãm cã sînt o multime de oameni cu calitãti deosebite, dar care asemenea lui Agripa, rãmîn neînduplecati în pãrerile lor, în aprecierea eronatã a adevãratului cîstig pentru ei. Ceia ce este deosebit de trist, este faptul cã ei îsi vor atrage chinul vesnic, pentru cã nu au vrut sã se lase înduplecati, sã asculte dorinta lui Dumnezeu de-a deveni adevãrati crestini.
În cei aproape douã mii de ani de la întîmplarea arãtatã, fata lumii noastre s-a schimbat radical. Un singur lucru a rãmas neschimbat în aceastã perioadã, si anume pozitia pe care o ia omul fatã de realitatea vesniciei, fatã de posibilitatea pe care o are la îndemînã de-a trãi o viatã eternã cu Dumnezeu, în fericire, sau de-a rãmîne despãrtit de Dumnezeu pentru totdeauna, de-a merge în iad. Ceia ce este important pentru noi fiecare, este sã nu pierdem posibilitatea salvãrii vietii noastre, neascultînd Cuvîntul sfînt, încãpãtînîndu-ne ca si Agripa, si rãmînînd într-o stare care nu este dupã voia lui Dumnezeu.
Multi oameni care spun cã existã Dumnezeu si cã ei cred în El, nu au în viata lor faptele pe care le cere Dumnezeu de la oameni. Da, credinta în Dumnezeu este un lucru minunat, este un pas absolut necesar spre a deveni crestin, dar nu este suficient.
Multi din acest fel de credinciosi cred si în cuvintele prorocilor lãsate pe paginile Sfintelor Scripturi, dar considerã cã ceia ce s-a spus poporului Israel nu este valabil si pentru ei si astfel continuã sã nesocoteascã multe din dorintele Domnului spuse prin gura acestor profeti. Doar a crede în existenta acestor proroci si în ceia ce au spus ei ca fiind valabil numai pentru altii, este o mare gresalã.
Asemenea lui Agripa, multi oameni de azi cred cã pe pãmîntul vechiului popor evreu s-a nãscut si a trãit un om deosebit, care a fost foarte inteligent, care i-a învãtat pe oameni lucruri nemaiauzite pînã atunci, care i-a ajutat pe multi nevoiasi, si pedeasupra a fãcut si lucrãri deosebite, inexplicabile, al cãrui nume a fost Isus. Ei mai spun apoi cã El a fost omorît de romani la insistentele mai marilor poporului sãu, care erau invidiosi si interesati în aceasta, si cã adeptii acestui om au pus temeliile unei religii noi care s-a numit crestinism. Multe popoare în scurgerea vremii au îmbrãtisat aceasta nouã religie si deoarece ei s-au nãscut într-un asemenea popor, cred în existenta lui Isus si se numesc crestini. Atît si nimic mai mult!
