joi, 13 august 2009

„Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

O, Doamne, in rugaciune ma lansez departe in lumea vesniciei, iar pe acel mare ocean sufletul meu triumfa peste toate relele de pe aceste tarmuri ale mortii. Timpul, cu toate amuzamentele lui vesele si dezamagirile crude, nu apare niciodata mai lipsit de importanta ca acum. In rugaciune, vad ca sunt nimic; descopar ca inima mea Te vrea cu intensitate si tanjeste cu o sete aprinsa sa traiasca pentru Tine. Binecuvantate sa fie vanturile puternice ale Duhului care ma imping cu viteza spre Noul Ierusalim. In rugaciune toate lucrurile de aici de jos dispar, nimic nu mai mi se pare important in afara de sfintenia inimii si mantuirea altora. In rugaciune toate grijile mele lumesti, toate temerile si nelinistile dispar, sunt la fel de lipsite de semnificatie ca o suflare de vant. In rugaciune sufletul meu jubileaza inauntrul meu gandindu-se la ce faci Tu pentru biserica Ta si tanjeste ca Numele Tau maret sa fie laudat de pacatosii care se intorc in Sion. In rugaciune sunt ridicat deasupra incruntarilor si lingusirilor vietii, gustand din bucuriile ceresti; intrand in lumea vesniciei, ma pot darui Tie din toata inima mea, sa fiu al Tau pentru vesnicie. In rugaciune imi pot aseza toate grijile in mainile Tale, sa fiu in intregime la dispozitia Ta, neavand o vointa proprie sau vreun interes al meu. In rugaciune pot mijloci pentru prieteni, pastori, pacatosi, biserica, ca sa vina Imparatia Ta, cu cea mai mare libertate, nadejde aprinsa, asa cum un fiu vine inaintea tatalui sau, cum vine cineva inaintea iubitului sau. Ajuta-ma sa fiu in intregime o rugaciune si sa nu incetez vreodata sa ma rog. Amin-Maranata-