Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri.
Viaţa de după judecata din urmă va fi în două compartimente. De fapt, de aici este tot în două: unii oameni, pocăiti şi alţi oameni, nepocăiti. Cea mai ilustrativă pildă ne-o dă Domnul Isus în Luca, 16:19-31. Lazăr, dus de îngeri în locul de fericire, bogatul în locul de chin. De acolo, din chinuri, dorea pocăinţa şi pentru fraţii lui, care erau încî în viaţă.
Aşa va fi şi nu se poate altfel; fiindcă cei care au primit credinţa şi au purtat în ei Cuvântul şi pe Duhul Sfânt ca pecetluiţi pentru ziua răscumpărării lor, nu se poate ca atunci să meargă în acelaşi loc cu cei care au fumat, băut, au desfrânat şi s-au închinat la vrăjitorii şi alte lucruri idoleşti.-
-"Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.";
- " Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!"(Apocalipsa, 21:8; 22:15). Proverbul din popor zice: ,,unde-ţi faci patul acolo vei dormi la noapte; la etaj, sau în pivniţă? Tot aşa şi veşnicia: slujeşti lui Isus, vei merge cu El, unde va fi El; slujeşti lui Satan, vei merge unde va fi el.
Unii s-au luat după Origen, au împrumutat o învăţătură numită ,,apocas-tază’’, conform căreia iadul ar fi de scurtă durată şi atât oamenii, cât şi demonii, după ce vor suferi un oarecare timp, vor fi restabiliţi şi primiţi în starea de fericire. Alţii spun că se vor descompune şi se vor termina astfel şi iad şi diavoli şi sufletele căzute în iad.
În schimb ,,Bunătatea lui Dumnezeu (voieşte azi) ca toţi oamenii să se pocăiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului’’. -
"Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă" ( 2 Petru 3:9; )"care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.!1Timotei 2:4).
(Nu după ce sufere în iad). Dar dacă cineva nu vrea, Dumnezeu nu-i duce cu de-a sila în fericire. Omul e liber să opteze singur unde vrea să petreacă veşnicia. Dumnezeu doar ia pus în faţă binele şi răul şi la sfătuit pe om să aleagă binele, fericirea eternă, viaţa, împreună cu Isus şi îndeamnă pe orice om:
,,Alege viaţa ca să trăieşti’’.
Pe lângă toate acestea trebuie subliniat că sufletele care vor ajunge în iad nu sunt cei pe care Dumnezeu îi refuză şi-i trimite la chin. Sunt aceia care toată viaţa lor le-a plăcut în păcat şi ei L-au refuzat pe Dumnezeu. Au refuzat Jertfa Domnului Isus Cristos." Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?"(Evrei,10:29)
şi nu au vrut să fie mântuiţii Domnului; de acestea omul se face singur vinovat şi vrednic de pedepsele veşnice, nu numai pentru păcate, cât mai mult pentru neprimirea credinţei,-" pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi."(2 Tes., 2:12) şi refuzul de a umbla pe calea smereniei şi a pocăinţei.
,,Cine nu se pocăieşte până la moarte, face cel mai mare păcat; moartea este sfârşitul vieţii şi începutul vieţii de dincolo ea marcând limita ultimă până când omul îşi mai poate primii sau pregăti mântuirea’’(…). ,,Aceasta pentru că după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru propia sa mântuire’’.
(Nici dănii nici pomeni nu mai folosesc la nimic)
Acultaţi-l şi pe sf.Clement Romanul, care zice: ,,Să ne pocăim cât timp trăim pe pământ (…) cât timp trăim în aceastâ lume trebuie să ne pocăim din toată inima căci după trecerea din această lume nu mai avem timp să ne mărturisim şi să ne pocăim’’.
Sf. Ioan Gură de Aur spunea şi el: ,,Viaţa de acum este timpul faptelor (bune sau rele) iar după moarte vine judecata şi pedeapsa’.
Cel mai mare păcat al oamenilor deci este necredinţa! În privinţa aceasta oamenii au un statut mai negru decât demonii. Pentru că demonii cred şi se înfioară ,"-Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!"(Iacov,2:19)
(), numai nu vor să-I facă voia Domnului Isus Cristos, ţinându-L pe Cristos ca cel mai mare vrăjmaş al tuturor demonilor.
În schimb omul, pe lângă faptul că nu face voia Domnului şi trăieşte în păcate, nu se nici înfioară şi nici nu vrea să creadă, stăruind cu încăpăţânare în viaţa lui moartă şi afundat în păcat, cum am arătat mai sus.
