De-a lungul timpului am observat că noi oamenii am devalorizat cuvintele. Am ajuns să folosim slogane mecanice şi să folosim cuvinte frumos meşteşugite cu ocazia marilor sărbători. Ne trimitem mesaje frumos construite să fie cât mai spirituale şi dăm versete esaj al Anului Nou.... biblice ca argumentaţie.
În spatele acestor fraze cred că ne ascundem sărăcia spirituală.
Dar să nu uităm că autorul sărbătorilor este Dumnezeu.
Aşa că orice sărbătoare trebuie să ne direcţioneze şi să ne focalizeze pe Dumnezeu.
Revelionul 2010 se va derula la fel ca toate celălalte de până acum. Va fi acelaşi tipar pentrucă lumea are modelul ei. Se vor arunca în aer sute de milione de euro în toată lumea (petarde, jocuri de artifici,...) uitân-d că în acelaşi timp mor zeci şi sute de mii de copii subnutriţi din lumea a treia -Africa. În acelaşi timp când privim cum luminile rafalelor de artifici sfredelesc cerul sunt copii în Africa care îşi pierd lumina ochilor – orbesc pur si simplu datorita unei boli care poate fi tratată cu o simplă operaţie care costă puţin. Specialişti oftalmologi austrieci au făcut un calcul şi ne-a trimis următorul mesaj: un copil din Africa poatre fi salvat de la orbire dacă i se face o simplă operaţie care costă doar 30 de Euro. Sărbătoarea Revelionului îi atrage pe foarte mulţi oameni să participe la ritualul acesta al artificiilor, în loc să salveze pe acesti copii de la orbire. De multe ori sunt cazuri şi nu puţine în toată lumea în care cei implicaţi şi împătimiţi în aceste jocuri de artificii îşi pierd lumina ochilor datorită accidentelor cu petarde.
Paradoxal, ziua în care poţi să faci tu un cadou pentru un copil ca să nu îşi piardă vederea îţi cheltuieşti banii pentru a cumpăra petarde cu care există riscul să îţi pierzi tu singur vederea. Oare nu ar trebuie să ne fie pildă negativă toate aceastea şi să ne arate cât de orbiţi sunt oamenii.
Lumea este de fapt un sistem fără Dumnezeu.
Cred şi am convingerea puternică că perspectiva creştină a Revelionului sau a Anului Nou ar trebui să fie altfel.
Sărbătoarea aceasta de la cumpănă dintre ani să ne prindă într-o „horă” comunitară a familiei lui Isus.
Anul Nou este o ocazie prielnică de a ne verifica relaţia cu Dumnezeu şi climatul comunitar. Sărbătoarea aceasta ar trebuie să fie de natură personală, să ne introducă într-o stare de reflectare asupra evenimentelor din anul precedent.
Un moment de meditaţie şi evaluare obiectivă, scrupuloasă a acţiunilor noastre bune şi rele aşa cum au fost ele în realitate.
Anul Nou trebuie să fie un moment în care să ne reevaluăm viaţa din punct de vedere spiritual, comunitar, familiar, profesional.
Mă fascinează modul în care sărbătoresc evreii sărbătorile. Ei ştiu că orice sărbătoare are un mesaj specific. Nu degeaba evrei când sărbătoresc cumpăna dintre ani sună de 100 ori din şhofar (corn de berbec). Aceste 100 de sunete impresionante în cele două zile a Anului Nou au scopul de a trezi în mod simbolic naţiunea la refecţie, la veghere de a deveni în anul care vine mai buni şi mai sfinţi.
Aceste sunete sună trezire pentru că an după an trece şi unul din cele două evenimente se apropie, pentru uni poate fi venirea Domnului iar pentru alţi poate fi suprema excludere – moartea însăşi.
Pentru oricare dintre aceste evenimente trebuie să fim pregătiţi. Ar trebuie să facem din sărbătoarea aceasta un eveniment al schimbărilor în bine şi să pornim într-un spirit de optimism în Anul Nou care abia începe.
Marele cărturar român Nicolae Iorga spunea:
„ Taina existenţei umane nu stă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”
Oare ce ne-ar putea motiva să sărbătorim aşa cum doreşte Mântuitorul nostru iubit?
Vă invit acum la cumpăna dintre ani să ne aplecăm şi să ne închinăm în faţa acestui Adevăr care de fapt este o Persoană – Isus Hristos. Fie ca Anul Nou să fie o sărbătoare a mulţumirii prin care să-L glorificăm pe Dumnezeu. Ceea ce ne împedică să ne bucurăm nu sunt greutăţile drumului, ci o inimă împărţită. Când un creştin merge cu lumea, conştiinţa îi face reproşuri, dacă întâlneşte creştini duhovniceşti, este nenorocit în tovărăşia lor; de fapt, el nu este fericit în nici o parte.
Creştinismul nostru nu ar trebui să fie o religie de regrete, ci o bucurie necurmată a inimii.
“Bucuraţi-vă totdeuna.
Rugaţi-vă neîncetat.
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1Tesaloniceni 5:16-17).
Există o legătură mai intimă între aceste trei stări de suflet decât suntem noi, în general, dispuşi să gândim.
Bucuria creşte totdeauna în proporţie cu rugăciunea şi cu multumirea.
Mulţumirea este o stare, o atitudine pe care nu o putem defini prin cuvinte.
Singurul mod de a defini această stare şi această atitidune de multumire este de a sărbători Revelionul 2010 în aşa fel încât să-L glorifice pe Dumnezeu. Dumnezeu în dragoste Sa prin Cristos a pregătit sărbătoarea (odihnă în Cristos). Cum vei sărbători depinde de tine ...
