miercuri, 19 ianuarie 2011
poţi alege un model?
Este deja un lucru cunoscut de cei mai mulți credincioşi faptul că Diavolul pune asupra credincioşilor prin intermediul lumii, presiuni prin care caută să îi îndepărteze de Dumnezeu, să le desensibilizeze inima faţă de El şi să caute să alipească de ea tot felul de lucruri şi plăceri care să îi împiedice să își ofere inima în întregime lui Dumnezeu. Cele două căi prin care pune această presiune asupra credincioşilor sunt persecuția şi seducția. În cele din urmă, viața fiecărui credincios se desfăşoară, din această privință, între cele două aspecte. Sfânta Scriptură ne oferă exemple de oameni care au rezistat presiunilor şi oameni care au cedat în fața acestora. O întâlnire cu aceste personaje poate prilejui un bun prilej de evaluare a propriilor atitudini.
1. Esau – omul care a cedat statutul pentru a satisface o poftă.
Evrei 12:16 "Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare şi -a vîndut dreptul de întîi născut."
Istoria lui Esau este redată în Geneza 25:29-34
Datorită unei pofte de moment el a nesocotit statutul său şi în consecinţă binecuvântarea care i se cuvenea.
2. Iosif – omul care suferă persecuţia pentru că nu cedează tentaţiilor.
Geneza 39:8-9 “El n'a voit, şi a zis nevestei stăpînului său: ,,Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mînă tot ce are. El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
Trebuie să înţelegem că atunci când dăm curs plăcerilor păcătoase, păcătuim împotriva lui Dumnezeu şi îi întristăm inima.
Ce este interesat cu privire la Iosif este că de fiecare dată El nu se uită la tratamentul ce i se pare nejustificat ci la binecuvântările pe care le consideră nemeritate.
Mulţi credincioşi se uită la plăceri ce le consideră justificare şi uită de binecuvântări nemeritate.
3. Samson – omul care a cedat puterea pentru plăceri.
Într-o lume care se îndepărtase de Dumnezeu şi care trăia în plăceri, Dumnezeu voia să arate ce înseamnă curăţia şi ce consecinţe are. Din păcate Samson ajunge să-l nesocotească pe Dumnezeu şi să-şi folosească puterea cu care îl binecuvântase Dumnezeu pentru împlinirea plăcerilor proprii. În felul acesta a ajuns să-şi piardă puterea pe care Dumnezeu i-o dăduse şi să devină sclavul celor pe care Domnul voise să-i dea în mâinile sale.
Dumnezeu vrea să ne dea control asupra poftelor şi noi ajungem să ne supunem de bună voie acestora.
4. Daniel – omul care nu a cedat părtăşia de frica puterii.
Cred că unul din episoadele definitorii pentru viaţa lui Daniel este redat în capitolul 6 al cărţii sale:
Daniel 6:10 “Cînd a aflat Daniel că s'a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.”
Ce exemplu! Un om care nu cedează în faţa presiunilor pentru că nu cedat nici în faţa seducţiilor. Dumnezeu răsplăteşte credincioşia lui Daniel în faţa seducţiilor oferindu-i protecţie în mijlocul persecuţiilor.
5. Dima – omul care a cedat lumea viitoare pentru cea de acum.
2 Timotei 4:10 “Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m'a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.”
Nimeni nu-şi mai aminteşte de el ca făcând parte din colaboratorii apropiaţi ai lui Pavel, împreună cu Luca, Marcu şi Aristarh. (Coloseni 4:14 , Filimon 1:24 )
Dima a vrut să ocolească persecuția și a ales seducția.
6. Pavel – omul care renunţă la tot pentru dragostea lui Dumnezeu.
Filipeni 3:7-11 “Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.