O revistă de ştiinţă spunea că un pahar cu apă este suficient ca să acopere străzi întregi cu case în ceaţă , şi îngrijorările vieţii pot face la fel.
Câmpul de bătaie este în primul rând în mintea noastră, unde putem lupta şi menţine bucuria mântuirii ori este locul unde putem cădea atacaţi de îngrijorări. Aşa că putem zice plini de încredere:-Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul? (Evrei 13:6).
Chiar şi atunci când vezi nedreptate în jurul tău trebuie să ştii că este un lucru temporar,pentru că binele sau răul înfăptuit de cineva va fi examinat într-o zi în detaliu de către Dumnezeu.
Este timpul să te întrebi din care dintre cele două categorii faci parte.
În prezent, mireasma cunoşinţei lui Dumnezeu pe care ai primit-o sau ai refuzat-o te pune în rândul celor vii sau a celor morţi spiritual.
La fiecare trei secunde cineva moare şi trece în veşnicie.
Este o statistică din care vom fi parte şi noi mai devreme sau mai târziu dacă Domnul nu vine.
Eşti gata?
Cei mai mulţi oameni fac risipă de timp când le merge bine, de aceea uneori, ca să ne trezească, Domnul Dumnezeu îngăduie cutremure în viaţa noastră, cutremure pe care noi oamenii le numim necazuri sau chiar nenorociri, spre a ne trezi înainte de a fi prea târziu.
Titanicul a fost prevenit de alte vase de existenţa gheţarilor care-i stăteau în drum şi ar fi putut evita nenorocirea, dar nu a luat măsuri preventive la timp.
Doreau să ajungă în timp record la destinaţie şi căpitanul a ignorat avertizările prin radio, aproape crezând că vaporul este de nescufundat.
Viaţa aceasta este nu numai trecătoare, dar şi plină de stări neprevăzute care o poate întrerupe pe neaşteptate, de aceea Cuvântul lui Dumnezeu, care în bunătatea Lui le arată păcătoşilor calea, ne îndeamnă să ne pregătim pentru a ne întâlni cu Dumnezeu prin a lăsa mireasma cunoştinţei Lui să aducă în noi viaţă din El, viaţă care va continua în viaţa veşnică.
Cauţi ştiind că nu ai găsit, baţi ştiind că eşti încă afară şi ceri ştiind că încă nu ai, dar dacă alegi să-L cauţi El Se va lăsa găsit.
Dacă baţi îţi va deschide uşa şi-ţi va da darul vieţii veşnice.
Goneşte frica care asemenea unui cal troian vrea să pătrundă înăluntrul inimii şi primeşte-L pe Domnul Isus care este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Istoria spune despre faimosul preşendinte Abraham Lincoln că pe vremea când era mai tânăr, într-o zi mergea pe stradă împreună cu cei doi copii ai lui.
Fiindcă copiii plângeau, cineva l-a întrebat care-i problema.
Lincoln a spus că problema copiilor este aceeaşi problemă ca şi a lumii:
-Am trei nuci şi fiecare vrea să-i dau lui două .
Ce să-I dăm, cât să-I dăm lui Dumnezeu, sunt întrebări ce ne pot ţine nefericiţi, în cumpăna deciziilor şi simţul neîmplinirii până când ne decidem a ne da în întregime lui Dumnezeu.
Trăim într-o lume care spune:
-Fă tot ce poţi, ca să ai puţin mai mult ca cel de lângă tine.
Mireasma cunoştinţei Evangheliei ne învaţă să ne dăruim şi sacrificăm pentru binele altuia şi tot ce punem în mâna Domnului vom avea într-o zi, pe când tot ce cheltuim sau ţinem pentru noi vom pierde, pentru că va trebui să ne despărţim de ele pentru totdeauna.
Ca vestitori ai Evangheliei care ducem mireasma cunoştinţei lui Dumnezeu între oameni, spre a fi acceptată sau respinsă, avem răspunderea de a împărţi drept Cuvântul, dar nu este meritul nostru dacă cineva îl va accepta şi nici vina noastră dacă cineva îl va refuza. Suntem doar slugi ale Marelui Stăpân care facem ceea ce suntem datori şi spunem ca şi apostolul Pavel:
-Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!(1 Corinteni 9:16).
Aceia care răspândim mireasma cunoştinţei lui Dumnezeu suntem trimişi împuterniciţi sau în termeni noi,ambasadori ai ţării de Sus, care chemăm sufletele la ospăţul şi lucrările minunate pregătite de Dumnezeu în cer pentru aceia care îl iubesc pe El.
Aceia care am acceptat marea trimitere în lume,cu mireasma cunoaşterii lui Dumnezeu suntem suflete a căror inimi au fost cucerite de această mireasmă şi am înţeles că nu trebuie să ne lăsăm descurajaţi nici de batjocurile oamenilor şi nici să devenim îngâmfaţi de laude şi aprecieri, pentru că noi suntem doar robi din dragoste, care am primit în inimă din dragostea lui Dumnezeu, care vrea mântuirea tuturor.
Suntem ca cei care samănăm şi udăm, dar Dumnezeu este Acela care face să crească. A lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus
Hristos, în vecii vecilor! Amin (Romani 16:27).
