Ce înseamnă a te încrede în El?
aceste rânduri sunt menite nu să dea definiţii complete.
Ele nu sunt studii aprofundate ale subiectelor propuse, ci doar gânduri ce vor să aibă menirea de a-ţi stimula gândirea pe mai departe, de a te face să doreşti să studiezi mai aprofundat subiectul care te interesează.
Dar mai presus de toate, scrierile acestea vor să te încurajeze acum şi aici. Deci, ce înseamnă a te încrede în Dumnezeu.
Păi, nu te poţi încrede în cineva pe care nu-l cunoşti!
Noi tot încurajăm pe oameni prin adunările noastre să se încredă în Domnul…. dar există o crasă necunoaştere a lui Dumnezeu printre noi! Cunoaşterea noastră de Domnul este mai mult de natură folclorică… din auzite, din amintiri din copilărie, ce am prins ici-colo în fugă.
Nu ne-am aplecat cu atenţie şi sârguinţă asupra făpturii Domnului cum este descrisă ea în Scripturi pentru a-l „învăţa” pe Domnul
(Efeseni 4:20 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos).
Vezi, învăţarea Domnului presupune studiere aprofundată, sistematică, atentă a Domnului din Cuvântul Său.
Apoi necesită punerea la încercare a Domnului (trăirea atentă pentru a vedea dacă ceea ce s-a spus despre Domnul se confirmă în viaţa de fiecare zi).
Vei constata că Domnul este absolut vrednic de toată încrederea ta, şi în inima ta se va creia o dependenţă sfântă de Dumnezeu.
Asta este ceva foarte sănătos, ceva ce a avut însuşi Fiul lui Dumnezeu!
Domnul Isus a spus:
Ioan 5:19 Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis:
„Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Ce dependenţă de Tatăl:
Fiul nu poat face nimic de la Sine!
Dar de ce?
Nu era Fiul 100% Dumnezeu?
Ba da!
Dar era o dependenţă voluntară, aleasă de Fiul şi acceptată cu umilinţă şi dragoste.
Cumva, se propagă idea prin lumea intelectuală că a fi dependent de Dumnezeu este degradant pentru fiinţa umană.
Că cei „credincioşi” au nevoie de cârja aceasta pentru că sunt slabi. Biblia ne lasă să înţelegem că dependenţa aceasta de Dumnezeu este sănătoasă. Abia într-o astfel de dependenţă îţi regăseşti adevăratul potenţial.
Devii un om cu „O” doar în dependenţă de Domnul.
Când îl cunoşti pe Domnul, începi să il iubeşti.....
(1 Ioan 4:18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste),
şi te încrezi în El.
În această combinaţie, frica nu mai are ce căuta.
Viitorul?
E în mâna lui Dumnezeu;
viaţa ta este ascunsă cu Christos în Dumnezeu, şi când se va arăta Christos, şi tu te vei arăta împreună cu El!
Sănătatea?
El e Medicul tău.
Banii?
El este cel ce-ţi poartă de grijă după bogăţiile Sale
(Filipeni 4:19 Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos).
Singurătatea?
El este întotdeauna cu tine
(Matei 28:20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin).
Acesta este antidotul la frică.
De câte ori îl poţi folosi?
Hmm… De miliarde de ori pe parcursul vieţii tale!
Cu cât mai mult îl foloseşti, cu atât mai eficace devine, cu atât nu se gată niciodată!
Dar oare dă „obişnuinţă” acest medicament?
Sper că da!
Sper că aşa să te obişnuieşti cu el, încât să nu mai poţi trăi fără de el nici o clipă!
Şi este oare medicamentul acesta valabil pentru ORICE FEL de frică? Absolut!
Unul dintre ucenici a sumarizat astfel idea aceasta:
Ioan 14:8 „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.”
La asta, eu nu mai zic nimic,
decât ....
AMIN!
