Dragostea când e curată nu lipseşte niciodată
nu-s nici ziduri, nici poveri s-o oprească nicăieri;
dragostea când e fierbinte arde-n ochi şi-arde-n cuvinte;
arde-n lacrimi şi-n cântări slava fericitei stări.
Dragostea când e frumoasă e smerită şi duioasă ,
credincioasă rămânând pân-la moarte orişicând;
dragostea când e deplină e tăcută şi senină
şi-şi dă anii minunaţi pentru cer şi pentru fraţi.
Dragostea când este bună poartă jugul dimpreună,
duce până la sfârşit crucea lângă Cel iubit;
dragostea când e cerească face sufletul să crească
pân-ajunge luminos una-n umblet cu Hristos.
Dragostea când este-ntreagă, de Hristos n-o mai dezleagă
nici tăcere, nici cuvânt, nici viaţă, nici mormânt.
( Traian Dorz )