Nu știu dacă suntem cu adevărat înțeleși vreodată și nu știu dacă noi reușim de multe ori să ne înțelegem pe noi înșine.
Deși de multe ori umblăm cu sufletul la vedere, nimeni nu vede cu adevărat ceea ce suntem.
Sunt oameni care râd și arată cu degetul către sufletul nostru descoperit.
Sunt oameni care râd și arată cu degetul către sufletul nostru descoperit.
Oameni care văd doar o parte, dar au impresia că știu totul.
Oameni care judecă și atât.
Nu acordăm timp să cunoaștem.
Nu acordăm timp să cunoaștem.
Ne grăbim să tragem concluzii fără să ascultăm poveștile din spatele oamenilor.
Am obosit să fiu tapetată cu etichete.
Am obosit să fiu tapetată cu etichete.
Să fiu trecută prin strecurători și pe sub lupe neiertătoare.
Mi-am pus întotdeauna sufletul pe tavă, l-am lăsat descoperit.
Mi-am pus întotdeauna sufletul pe tavă, l-am lăsat descoperit.
Nu știu dacă a fost bine sau nu.
Nu știu dacă e bine să îl las așa sau să-mi pun lacăt la el.
Oamenii sunt vulturi care își caută o pradă.
Oamenii sunt vulturi care își caută o pradă.
Iar când o găsesc așa descoperită își iau avânt și încep să o ciopârțească cu răutate.
