miercuri, 2 octombrie 2013

când suntem plini de Duhul?

Nu noi putem dispune de Duhul Sfânt, ci numai Duhul dispune de noi, dacă ne punem fără pretenții la dispoziția Sa.
 Dar cine este omul dispus a ceda controlul ființei lui, chiar și Duhului lui Dumnezeu?
Despre Isus ni se spune că: 
“plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan,și a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile”(Luca 4:1 2). 
Domnul însuși a avut nevoie să fie plin de Duhul Sfânt, lucru care a însemnat să Se lase condus de El pe un drum trasat dinainte în planul lui Dumnezeu, din care nu lipseau ispitele, drum care cerea a-Și subordona în totul voința Lui voinței Tatălui.
Suntem plini de Duhul nu numai :
-când vorbim în limbi, prorocim sau predicăm,ci și
-când însetăm după călăuzirea,mângâierea, sfatul și ajutorul Lui,
-când ne rugăm stăruitor și continuu,
-când rămânem credincioși în vremuri de tăcere,chiar dacă nimic nu pare să se întâmple,
-când așteptăm în răbdare împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, 
-când suferim pe nedrept, fără să înțelegem întotdeauna de ce, 
-când facem milostenie în spirit de bunătate,
-când vedem bârna din ochiul nostru, 
-când plângem și ne doare de păcatul săvârșit, 
-când privim pe ceilalți mai presus de noi înșine și-i slujim fără condiții, 
-când alegem de bună voie să cedăm voii lui Dumnezeu, lăsându-ne controlați și conduși de Duhul Său cel Sfânt, ---când inima este plină de bucurie și pace iar trupul ținut în stăpânire.
Plinătatea Duhului este echivalentul prezenței permanente a lui Christos alături de mine. 
Întrebarea este: 
trăiesc o viață care-L onorează și atrage Duhul spre mine, sau Îl îndepărtează și-L respinge?