Pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.
Apostolul Petru a încurajat pe credincioșii din veacul întăi să fie tari prin încercările, care au venit peste ei.
Tăria credinței lor va fi răsplătită la arătarea Domnului Isus Cristos.
Bucuria pe care cei credincioși trebuie să o manifeste, chiar dacă momentan trec prin încercări, este bazată pe faptul că ei Îl iubesc pe Domnul Isus.
Apostolul Petru a umblat cu Domnul, a văzut minunile făcute de El, a auzit cuvintele pline de har și de adevăr ale Domnului, L-a văzut pe cruce, dar L-a văzut și viu și biruitor!
Petru a fost prezent la arătările Domnului și a fost prezent și la înălțarea Domnului Isus. Apostolul a scris celor care nu L-au văzut pe Domnul, dar care credeau în El.
Nici atunci când le-a scris, ei tot nu puteau să-L vadă pe Domnul, dar se bucurau cu o bucurie negrăită pentru că ei au crezut Cuvântul predicat de Apostolii care L-au văzut pe Domnul. Pentru ei și pentru noi nu este necesar să-L vedem pe Domnul, ci să credem că Îl vom vedea la venirea Lui.
Oamenii care umblă după vedenii și cred că e necesar să-L vadă pe Domnul, nu sunt greșiți, dar s-ar putea să fie înșelați sau dezamăgiți.
Apostolul Petru nu a dat ucenicilor nici o indicație cu privire la vederea Domnului Isus pe acest pământ.
El le-a scris că la arătarea Domnului Isus, credința lor încercată în focul suferințelor, va fi răsplătită cu laude, slavă și cinste.
Nici noi nu L-am văzut pe Domnul Isus și nici nu-L vedem, deși cântăm că am vrea să ne-ntâlnim cu Domnul și să-I arătăm ce greu o ducem și să-L rugăm povara să ne-o ia.
Dar, dacă ne gândim bine, El știe prin ce trecem noi, și prin rugăciune noi comunicăm cu El. Greutățile, durerile și necazurile noastre le știe El foarte bine și doar prin tăria Lui putem să le ducem.
Povara ne-a luat-o și ne-a dat-o pe-a Lui.
A Lui e ușoară, dar noi o vrem pe a noastră înapoi și deși, I-am dat Lui toate îngrijorările noastre, zi de zi parcă le luăm înapoi să le ducem noi.
Parcă ne temem că sunt prea grele pentru El.
Dacă erau grele, nu ni le-ar fi cerut, dar El vrea să le ducă.
Ne bucurăm noi oare cu bucuria negrăită a primilor creștini?
Credeți că încercările lor nu au fost chiar așa de grele?
Nu știu,dar totuși cred că erau destul de grele.
Zilnic erau amenințați cu moartea și foarte mulți au fost martirizați.
Să ne rugăm Domnului să ne ierte pentru toate îngrijorările noastre și să-I cerem putere, ca zi de zi să-I dăm Lui toate îngrijorările și să luăm sarcina Lui și să tragem la jugul Lui.
Fie bucuria Domnului tăria noastră și azi și până la arătarea Domnului Isus Cristos.
Tăria credinței lor va fi răsplătită la arătarea Domnului Isus Cristos.
Bucuria pe care cei credincioși trebuie să o manifeste, chiar dacă momentan trec prin încercări, este bazată pe faptul că ei Îl iubesc pe Domnul Isus.
Apostolul Petru a umblat cu Domnul, a văzut minunile făcute de El, a auzit cuvintele pline de har și de adevăr ale Domnului, L-a văzut pe cruce, dar L-a văzut și viu și biruitor!
Petru a fost prezent la arătările Domnului și a fost prezent și la înălțarea Domnului Isus. Apostolul a scris celor care nu L-au văzut pe Domnul, dar care credeau în El.
Nici atunci când le-a scris, ei tot nu puteau să-L vadă pe Domnul, dar se bucurau cu o bucurie negrăită pentru că ei au crezut Cuvântul predicat de Apostolii care L-au văzut pe Domnul. Pentru ei și pentru noi nu este necesar să-L vedem pe Domnul, ci să credem că Îl vom vedea la venirea Lui.
Oamenii care umblă după vedenii și cred că e necesar să-L vadă pe Domnul, nu sunt greșiți, dar s-ar putea să fie înșelați sau dezamăgiți.
Apostolul Petru nu a dat ucenicilor nici o indicație cu privire la vederea Domnului Isus pe acest pământ.
El le-a scris că la arătarea Domnului Isus, credința lor încercată în focul suferințelor, va fi răsplătită cu laude, slavă și cinste.
Nici noi nu L-am văzut pe Domnul Isus și nici nu-L vedem, deși cântăm că am vrea să ne-ntâlnim cu Domnul și să-I arătăm ce greu o ducem și să-L rugăm povara să ne-o ia.
Dar, dacă ne gândim bine, El știe prin ce trecem noi, și prin rugăciune noi comunicăm cu El. Greutățile, durerile și necazurile noastre le știe El foarte bine și doar prin tăria Lui putem să le ducem.
Povara ne-a luat-o și ne-a dat-o pe-a Lui.
A Lui e ușoară, dar noi o vrem pe a noastră înapoi și deși, I-am dat Lui toate îngrijorările noastre, zi de zi parcă le luăm înapoi să le ducem noi.
Parcă ne temem că sunt prea grele pentru El.
Dacă erau grele, nu ni le-ar fi cerut, dar El vrea să le ducă.
Ne bucurăm noi oare cu bucuria negrăită a primilor creștini?
Credeți că încercările lor nu au fost chiar așa de grele?
Nu știu,dar totuși cred că erau destul de grele.
Zilnic erau amenințați cu moartea și foarte mulți au fost martirizați.
Să ne rugăm Domnului să ne ierte pentru toate îngrijorările noastre și să-I cerem putere, ca zi de zi să-I dăm Lui toate îngrijorările și să luăm sarcina Lui și să tragem la jugul Lui.
Fie bucuria Domnului tăria noastră și azi și până la arătarea Domnului Isus Cristos.
