.- Dar chiar şi în timpul ăsta scurt al vieţii mele am ajuns să cunosc că nu cunosc aproape nimic.
-Mă uit la părți din El şi încerc să le pun împreună, dar de cele mai multe ori îmi întrece puterea de a înțelege... aşa că e mai bine să Îl înţeleg în parte.
-Știu că aş putea să mă uit doar la unul din atributele Lui o veşnicie întreagă şi tot să văd ceva nou, ceva ce nu am mai văzut înainte, ceva care să mă lase plin de uimire şi de recunoştiință lăudând Numele-I Sfânt! Nu ştiu multe, dar ştiu ce vrea să cunosc despre El :
-„Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (/ Exod 34:6-7)
- Știu cu toată inima mea că iubeşte orice om de pe pământ, dar că dintre toți mă ştie pe mine în totalitate, că m-ar găsi şi dacă m-aş pierde între 6 miliarde de oameni şi nu doar pentru că mi-a dat o amprentă digitală unică, ci pentru că a pus parte din El în mine, o parte care nu mai e în nimeni altcineva.
-Știu că e un Dumnezeu gelos care mă iubeşte şi El mă vrea pentru Sine iar ceea ce iubeşte El, pentru că nu iubeşte cu jumătăți de măsură, ci mă iubeşte deplin ,nu mă iubeşte doar când e convenabil, nu doar când e iubit de mine, ci iubeşte pentru că ştie cum să mă iubească.
-Dumnezeul meu e :- Sfânt, Drept, Bun, Infinit şi de necuprins, Dumnezeul meu care are milioane de îngeri care Îl adoră, Dumnezeul meu vrea cu tot dinadinsul să se lase iubit de mine, care sunt doar o suflare, care nu sunt constant nici măcar în lucrurile pe care le iubesc.
-Dumnezeul meu e un Vier bogat. Are vii de toate felurile, vii care-i aduc mult rod, struguri plini de zeamă, struguri care mulțumesc inima Lui... şi ştiți ce face Vierul ăsta? Caută zeamă într-un strugure uscat ca mine... zeamă care nici măcar nu ar putea ridica cu un strop nivelul mustului strâns de la alții şi totuşi caută rod în mine şi numeşte sfertul de strop ce-l strânge ”binecuvântare”.
-Eu dacă mă uit la un om şi văd doar un defect, dau la o parte cu totul omul, cu bune şi rele împreună, dar Dumnezeul meu nu e ca mine...adună din uscăciunea mea şi cel mai insesizabil bun... şi-l prețuieşte.
-Ai văzut vreodată oameni care să te facă să crezi că nu mai este nici o şansă pentru ei, că sunt lepădați de tot?
Măcar că nu cunosc inima oamenilor la care mă uit ,îi declar pierduți.
Dar Dumnezeul meu nu e ca mine...
-El dacă vede că omul s-a stins de tot, nu-l disprețuieşte nici măcar fumul pe care îl scoate ....şi nu-şi întoarce spatele nu lasă lumânarea să se stingă singură ,El nu stinge din partea Lui mucul care mai fumegă.
- Ai văzut vreodată oameni care din diferite motive au căzut frânți sub greutăți, care foarte probabil ei şi le-au pus?
-Eu da... și am mai adăugat la povara lor greutatea disprețului cu care i-am privit că nu sunt în stare să se ridice...
-Dar Dumnezeul meu nu e ca mine... El dacă vede omul că e frânt, nu-l rupe, nu-l judecă... Îl prețuieşte că încă nu s-a rupt de tot.
De aceea şi dacă am să cred că aş fi izgonit vreodată dinaintea Lui n-aş putea să uit că nu renunță, că nu vrea perfecțiune, vrea doar tot ce sunt, chiar dacă e doar un sfert de strop, chiar dacă doar fum a mai rămas din mine, chiar dacă doar un fir mă mai ține în picioare...
-Ştiu că de partea Lui El n-are să mă stingă și-atunci am să fac tot ce pot şi ce ştiu să mă aprind iarăşi de dragul unui aşa Dumnezeu.
-Tu ai vrea un aşa Dumnezeu?!
