Ca timpul petrecut cu Tine.
Eşti cel mai sfânt şi mai frumos.
Cu Tine e atât de bine!
Când întristată sunt ades
Şi plânge inima în mine,
Când din necaz nu pot să ies,
Atunci privesc, Doamne, spre Tine.
Atât de bine mă-nţelegi
Şi rana mea cea grea Te doare.
Din ochi o lacrimă-mi culegi,Apoi mă însoţeşti pe cale.
Numai cuvântul Tău, curat,
Şoptirea Ta blândă şi dulce
Îmi spune că m-ai căutat
Şi alinare îmi aduce.
Doar Tu, Isus, poţi ridica
Vălul cernit de întristare
Ce cade peste viaţa mea
Şi ncearcă iar să mă doboare.
Mi-ai dovedit că m-ai iubit
Cu o iubire-aşa de mare,
Când sus pe cruce-ai suferit
Ca să primesc eliberare.
Fiindcă ai prêţ în ochii Mei”,
Mi-ai spus în dragostea Ta mare,
Iată dovada dragostei:
Eu pentru tine dau popoare!
Deci nu te mai înspăimânta!
Chiar dac-ar fi să treci prin ape,Ele nu te vor îneca,
Eu, Domnul, sunt de tine-aproape!
Chiar şi prin foc de vei călca,
Nu vei fi ars, să nu ai teamă,
Căci nu-l va arde flacără
Pe fiul meu, care Mă cheamă.”
De-aceea, Doamne, Te iubesc
Cu fiecare zi mai tare
Şi ne-ncetat aş vrea să cresc
În dragoste şi ascultare
Ca ochii Tăi înrouraţi
De frumuseţile divine
Să nu fie împiedicaţi
Ca să se oglindească-n mine.
Ajută-mi, Doamne, să trăiesc
Mereu în sfântă curăţie
Cu tot ce sunt să Te slăvesc
Acum, dar şi în veşnicie.
