Cateodata soarele de pe cerul vietii noastre dispare,se ascunde si totul se intuneca:
-apare furtuna.
Vanturile bat cu intensitate,gata-gata sa te desradacineze.
Ei,atunci privesc cu credinta la Stanca in care sunt ancorata si-mi dau seama ca oricat de mari sunt valurile,ele nu ma pot clatina,caci stanca mea nu-i una oarecare:
-e ISUS!
Încet furtuna si valurile se potolesc,cerul se insenineaza si reapare Soarele.
Ei,atunci ma bucur de caldura si intensitatea lui,caci e Soarele meu:
-e ISUS!
Se intampla sa privesc la mine si grijurile sa ma copleseasca,dar Duhul Sfant ma indeamna sa patrund mai adanc si in profunzimea sufletului aud o voce:
-"Sunt aici!"
si recunosc:
-e ISUS!
EL este cel mai perfect partener,nu I-am gasit nici un cusur pana acum,iar atunci cand Il supar,durerea launtrica devine aproape fizica,dar EL ma ridica si ma incurajeaza,ma disciplineaza uneori.
Ce pot spune e ca n-as putea trai fara EL!
