Î n zilele noastre, oamenii devin pe zi ce trece tot mai confuzi privind problema spiritualităţii şi a sufletului lor. Toţi oamenii caută Adevărul. Lumea în care trăim oferă o gamă variată de concepţii şi filosofii de viaţă, atât religioase cât şi laice, fiecare dintre ele oferind omului un Adevăr. Oamenii găsesc în cursul căutărilor lor mai multe sensuri ale acestui Adevăr. Unele dintre ele se pliază asemănându-se între ele, altele se contrazic
şi chiar se exclud, astfel că fiecare om ar putea ajunge să aibă Adevărul lui propriu.Unii oameni consideră că Adevărul trebuie căutat mult timp, chiar toată viaţa, prin multe căi, că este necesar ca omul să citească nenumărate cărţi şi să cunoască toate sistemele religioase şi culturale din lume pentru ca apoi să fie capabil să extragă Adevărul care şi el, la rândul lui, trebuie verificat dacă este Adevărul adevărat şi tot aşa. Astfel, unii dintre ei ajung să-şi piardă toată viaţa şi sufletul în complexitatea unor enigme filosofice, de multe ori fără rost. Alţii, năuciţi fiind de cantitatea enormă de informaţii provenită din diverse culturi, religii, ştiinţă, filosofie, ajung ca în neputinţa de a selecta ceva ca Adevăr să considere aproape toate concepţiile adevărate, oscilând astfel de la una la alta în funcţie de situaţiile de viaţă prin care trec.Sunt oameni care ajung să creadă atât în filosofia consumeristă seculară, în materialismul de zi cu zi, cât şi-n,creştinismul lui Isus, islamismul lui Mahomed, budismul lui Buddha, hinduismul lui Shiva, Brahma, Vishnu şi altele,care s-ar închina aceluiaşi Dumnezeu, unul pentru toţi, apoi se ia ce este mai bun de la fiecare şi este construit Adevărul... personal, relativ, subiectiv… greşit. Alţii, acceptă ca punct de referinţă pentru gândirea lor preceptul creştin dar sunt năuciţi de numărul mare de confesiuni şi culte creştine,de învăţăturile diferite pe care le întâlnesc la tot colţul, sunt dezamăgiţi de faptele creştinilor de-a lungul timpului, de slujitorii bisericilor, de religia creştină în ansamblu; ei cred în Dumnezeu şi-n Biblie dar nu în cadrul unei biserici, ci-şiconstruiesc mai degrabă o religie personală după care decid să-şi ghideze viaţa.În tot acest amalgam spiritual vorbim despre acei oameni care se întreabă şi ne întreabă „În ce să cred? Cum pot fi sigur că ceea ce cred este adevărat? De unde ştiu care este calea dreaptă către Dumnezeu când sunt atâtea? La ce biserică să merg? În ce religie să cred?”. Întrebări grele pentru oameni confuzi, năuciţi, care caută Adevărul în toate părţile şi nu-L găsesc nicăieri.Un lucru e clar, toţi oamenii vor Adevărul. Mirajul Adevărului exprimă de fapt acea dorinţă incomensurabilă a omului de a-şi găsi sensul în viaţă, de a-şi găsi fericirea şi împlinirea sufletească. Biblia ne relevă Adevărul şi este foarte simplu: Isus Hristos este Adevărul. Doar identificarea cu El ne poate duce la Dumnezeu şi la împlinirea nevoilor noastre sufleteşti, nimic altceva! Recunoaşterea lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu Întrupat necesită renunţarea la orice altă filosofie de viaţă în favoarea valorilor şi principiilor creştine transmise de Isus Hristos. Dar, cu toate acestea, mulţi oameni nu văd şi nu acceptă Adevărul.
Pentru unii e prea uşor de descoperit, prea uşor pentru a-L crede, pentru unii e prea simplist pentru a-L crede, pentru alţii e prea încurcat pentru a-L vedea, pentru unii e prea mistic pentru a-L cunoaşte, iar pentru alţii e pur şi simplu intangibil, absolutul care nu poate fi atins. În felul acesta mulţimi de oameni pierd Adevărul angajându-se în fel şi fel de sisteme de gândire complicată şi distorsionată pierzând un mesaj atât de simplu, ca pentru nişte prunci: „Veniţi la Mine...şi Eu vă voi da odihnă” minţilor voastre. (Matei 11:28)
