De multe ori noi vrem binecuvântarea, vrem să primim ceea ce cerem sau chiar vrem să-I fim plăcuţi Domnului, dar fără lecţii, fără schimbare şi conformare la Cuvânt.
Una dintre aceste schimbări, de a merge pe drumul ce duce de la mândrie la umilinţă,constă în a învăţa să privim sinceri la slăbiciunile noastre şi chiar la fiinţa noastră fragilă să ne umilim.
Pentru cei care vor să meargă pe acest drum, de la mândrie la umilinţă, trebuie să ştie că este un drum pe care înveţi să te rogi, admiţând dependenţa de Dumnezeu.
Cel mândru nu se prea roagă, pentru că se vede în stare să facă multe de unul singur.
Din tot ce înveţi pe acest drum, cel mai important este să înveţi să te rogi spre a fi prelucrat de Duhul Sfânt ca să ajungi să ai de partea ta pe Cel care ştie totul şi poate totul.
Rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere şi astăzi în ceruri, şi Dumnezeu vrea să fie cunoscut de noi ca un Tată care este gata să vinî în ajutorul copiilor Săi, care-I cer ajutorul.
Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor (Psalmul 34:17).
Când îţi schimbi direcţia pe acest drum şi o iei spre umilinţă eşti pe calea cea bună .
Rugăciunea înseamnă să fii unde este Domnul Isus,înseamnă să fii chiar înaintea Împăratului, să- I te închini, dar nu de undeva de departe, ci chiar în faţa Lui.
Dacă vrei să mergi spre a fi mai smerit, trăieşte, închină-I-te Lui cu toată inima ta.
Partea plăcută care urmează atunci când ne smerim, lucrul care este parte din a fi săraci în duh, este că primim harul de a avea intrare slobodă şi de a intra în prezenţa Lui încă de aici, de pe pământ, iar o clipă în prezenţa Împăratului face mai mult decât ani de zile oriunde altundeva.
Amin
