Matei 5:7 - „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte
de milă!”
Mila e mai mult decât a pune un bănuţ în palma cerşetorului;
mila e să vezi în cerşetorul acela un Lazăr nemântuit, care nu va avea parte de
sânul lui Avraam. Isus îi spune unui fariseu, la care a prânzit, că mila
trebuie dată şi din lucrurile dinlăuntru (Luca 11:41) şi niciodată Isus n-a dat
oamenilor numai pâinea fizică, ci şi pâinea Cuvântului. Talanţii noştri trebuie
să fie o binecuvântare şi pentru alţii, iar lucrurile vremelnice trebuie
dăruite în aşa fel încât să nu înjosească, să nu lezeze demnitatea celui ce are
pâine puţină.Să ne cunoaştem priorităţile. Iona avea milă de un curcubete
uscat, nu şi de o cetate de oameni. Îl acuză pe Dumnezeu că Şi-a folosit
atributul milei şi în cazul cetăţii Ninive, deşi, după Iona, nu era cazul. Înainte
de a posti şi de a da zeciuială, trebuie să avem iertare, bunătate, milă; abia
astfel Dumnezeu o să-Şi dorească şi jertfa şi milostenia noastră.Bartimeu a
primit milă şi a fost mântuit, samariteanul s-a oprit tot din cauza milei lângă
cel căzut între tâlhari, Corneliu a primit îndurare pentru că unea rugăciunea
cu milostivirea.Avem un Mare Preot în cer, plin de milă şi aceasta ne dă curaj
pentru clipa întâlnirii din marea sală a tronului, dar noi deja ştim că mila
biruieşte judecata.Ridicând pe cel căzut, spunând un cuvânt de încurajare,
dăruind o haină, vestind Evanghelia, făcând o vizită la spital, dereticând
într-o casă cu bătrâni, faci o lucrare care se va întoarce spre tine însutit. Dumnezeu
e un contabil meticulos, nu uită nimic şi fii sigur că te va răsplăti.Fericrea
e să dai, să-ţi fie milă, să fii o mână întinsă într-un veac egoist şi meschin .