chemarea in lucrarea Domnului

Nimeni pe acest pământ nu poate să te pună în lucrare. S-ar putea să primeşti o diplomă de la vreun seminar, să fii ordinat de vreun episcop sau însărcinat de vreo denominaţie. Dar apostolul Pavel dezvăluie unica sursă a oricărei chemări adevărate în lucrare:

„Mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui” (1 Timotei 1:12).

Ce are în vedere Pavel aici când spune că Isus l-a întărit şi l-a considerat vrednic de încredere?

Gândiţi-vă la convertirea apostolului. Trei zile după acel eveniment, Cristos l-a pus pe Pavel în lucrare, şi anume în slujba suferinţei:

„şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16).

Aceasta este slujba la care se referă Pavel atunci când spune:

„De aceea, fiindcă avem slujba aceasta...” (2 Corinteni 4:1).

El continuă, adăugând:

„...după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.”

El vorbeşte despre slujba suferinţei şi arată clar că noi toţi avem această slujbă.

Pavel ne spune că Isus i-a dat o promisiune pentru această lucrare.

Cristos a promis să rămână credincios lui şi să-l întărească în toate încercările sale.

Cuvântul în greacă pentru a întări înseamnă „o aprovizionare continuă cu putere.

” Pavel afirmă:

„Isus a promis să-mi dea mai mult decât putere suficientă pentru călătorie.

El mă întăreşte să rămân credincios în această lucrare.

Datorită Lui, nu voi cădea fără putere şi nu voi ceda. Mă voi ridica cu o mărturie.”

În vieţile noastre are loc o transfigurare.

Adevărul este că noi suntem schimbaţi de ceea ce ne preocupă.

Noi devenim asemenea lucrurilor care ne preocupă mintea.

Caracterul nostru este influenţat de ceea ce domină în inimile noastre.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toţi cei care îşi hrănesc mintea şi sufletul cu lucruri spirituale.

Astfel de slujitori şi-au aţintit privirea asupra a ceea ce este curat şi sfânt.

Privirea lor este îndreptată spre Cristos şi ei petrec timp de calitate închindu-Se Lui şi întărindu-se în credinţă. Duhul Sfânt lucrează în aceşti sfinţi, schimbând în mod continuu caracterul lor în cel al lui Cristos.

Aceşti credincioşi vor fi pregătiţi pentru suferinţele grele şi explozive care vor veni.

Credincioşii leneşi, care nu se roagă vor suferi atac de cord sau vor cădea.

Ei vor fi striviţi de temerile lor, deoarece Duhul Sfânt nu lucrează în ei, transformându-i.

Atunci când vor veni timpuri grele, ei, pur şi simplu, nu vor putea face faţă acestora.

Iată care este cuvântul final al lui Pavel în privinţa acestui subiect:

„Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe.... Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi, îmbogăţim pe mulţi” (2 Corinteni 6:3-5, 10).

Cum „îmbogăţim noi pe mulţi?”

Prin strălucirea speranţei lui Cristos în mijlocul suferinţelor.

Noi oferim bogăţii adevărate atunci când îi facem pe alţii să se întrebe:

„Care este secretul lui?

Unde găseşte el o astfel de pace?”